Bucureşti: La Concordia, casa de copii este acasă

La centrul de zi "Sf. Lazăr" copii şi tinerii care trăiesc pe stradă învaţă că există şi o altfel de viaşă, fără aurolac, violenţă şi abuzuri.

Li se spune “flori de colţ” nu pentru că sunt greu de găsit ci pentru că sunt greu de crescut în condiţii de captivitate. Este vorba despre tinerii care se află în Centrul de zi „Sf. Lazăr”, din Băneasa, al Organizaţiei umanitare Concordia. Copiii străzii, sau, mai bine zis, tinerii străzii pentru că mulţi dintre ei au peste 18 ani, sunt liberi să vină şi să plece cînd vor de aici.

„Acest centru este o primă etapă în integrarea lor, în pregătirea lor. Pe cei mai mulţi îi învăţăm de la cum trebuie să se spele pe dinţi”, a povestit Costin Nedelcu, directorul centrului.


Cei mai mulţi oscilează între viaţa de stradă şi centru

Personalul de la Concordia merge aproape săptămânal în locurile deja ştiute că se adună aurolacii, şi încearcă să-i convingă pe tineri că se poate trăi şi altfel. Cei care trec de etapa Sf. Lazăr şi merg la şcoală sau reuşesc să se ţină de muncă, trec la etapele superioare, sunt trimişi în casele sociale în care este recreată ideea de familie.

„E greu, sunt aproape sălbatici când vin prima dată la noi. Dar după ce realizează că aici au unde să doarmă, să mănânce, să se spele şi că, mai ales, sunt în siguranţă, se întorc. Cei mai mulţi dintre ei, din păcate, oscilează ani de zile între viaţa de stradă şi viaţa de la centru”, a povestit Costin Nedelcu, reprezentantul Centrului „Sf. Lazăr” din cadrul Organizaţiei Concordia.

Au aceeaşi mamă, strada

Isteţi şi rapizi în reacţii, copiii de la Sf. Lazăr se dau de gol că ştiu prea multe pentru vârsta lor tocmai pentru că vor să ascundă asta. Se fac că se uită în altă parte dar sunt atenţi la discuţii şi au replicile pregătite de parcă ştiu ce urmează să-i întrebi. Unii sunt majori, alţii au mai puţin de 18 ani, unii sunt de alte etnii decât români, unii fete, alţii băieţi, cu toţii însă seamănă între ei de parcă ar fi fraţi.

„Suntem fraţi, avem aceeaşi mamă - strada. Strada este ca un fel de virus, te îmbolnăveşti de ea”, a povestit Alex un tânăr în vârstă de 25 de ani care vine şi pleacă din centru de 8 ani. „Mai plec pe stradă pentru că-mi place să mă droghez. Plus că este un fel de libertate pe care un om normal nu poate vreodată să o aibă”, a recunoscut Alex. Vocabularul bogat al lui Alex arată că cei de la Sfântul Lazăr s-au chinuit ani de zile să-l vindece de virusul străzii. „Oricâte greşeli fac, unii chiar au bătut educatori, noi i-am primit înapoi în casă. Sunt ai noştri indiferent ce vor face”, a mai spus  Costin Nedelcu.

La Centrul de zi Sf. Lazăr se cheltuie anual aproape 100.000 de euro

Casele de copii Concordia sunt întreţinute din donaţiile unor firme din Germania şi Austria. Numai în Centrul de zi Sf. Lază se cheltuie anual aproape 100.000 de euro. Centrul are o capacitate de aproximativ 100 de copii. La un calcul estimativ reiese că pentru întreţinerea celor 400 de copii din casele Concordia se cheltuie aproape 1,5 milioane de euro, pentru că se cheltuie, în medie, între 40 şi 50.000 de euro în fiecare casă de copii, anual. 

„Eu cheltui 2000 de lei la două săptămâni pentru a cumpăra mâncare pentru cei 8 copii care stau peste vară aici. Unii au familii şi au mai plecat în perioada aceasta. La toate aceastea se adaugă cheltuielile cu întreţinerea, cosmeticele, detergenţii. Noroc că vila aparţine fundaţiei şi nu plătim chirie”, a mai spus Cecilia.