Povestea celui mai emoţionant show din România. Cirque du Soleil a dărâmat legile fizicii în faţa a 4.000 de spectatori.

Artişti care se aruncă la zece metri în aer, clovnul Eddie care joacă baseball imaginar cu publicul, contorsionism, jonglerii sau un numar de flamenco. Toate acestea au fost incluse într-un spectacol realizat cu precizie milimetrică de cei ce sunt considerati, pe bună dreptate, elita entertainmentului mondial.

Datorită celor 51 de acrobaţi, adunaţi din 20 de ţări, show-ul pe care Cirque du Soleil l-a oferit publicului bucureştean este un spectacol parcă desprins dintr-o altă dimensiune. Sute de culori şi lumini le-au luat ochii, pentru aproape trei ore, celor patru mii de spectatori preyenţi aseară la show. Încă din prima secundă în care şi-au făcut apariţia în arenă, artiştii au reuşit să transmită, aseară, la Romexpo, bucuria unei experienţe imaginare şi atmosfera explozivă a reîntâlnirii cu o lume fantastică.

"Prăjinile chinezeşti", unul dintre primele numere ale spectacolului, a fost introducerea în lumea parcă lipsită de gravitaţie a celor mai buni acrobaţi. Numărul spectaculos a înşirat 20 de personaje costumate în haine multicolore, coordonate perfect pe tijele de şapte metri. Clovnul Eddie a intrat imediat sub pielea publicului, facând, din caţiva spectatori, pentru câteva minute, adevărate vedete. Numărul de leagăn rusesc, în care personajele ţâşneau zece metri în aer, a ţinut toată sala cu sufletul la gură.

Discuţiile dintre personajele parcă rupte din cu totul altă lume au avut loc, pe scenă, într-o limbă imaginară, care include şi un sunet "click" importat din dialectele africane.Întregul show a fost coordonat de personajele-cheie - Visătorul, Baronul şi Maestrul, îmbrăcaţi în culori fondante, pe muzica trupei de rockeri-clovni, care nu s-au putut abţine de la râsete şi comentarii.

Atât reprezentaţiile solo, cât şi coregrafiile de grup din "Saltimbanco" constituie momente de acrobaţie unice, uluitoare şi, în acelaşi timp, probe incredibile de forţă. Începând de la demonstraţiile de echilibru, salturile şi piruetele la limita imposibilului din "Prăjinile Chinezeşti" şi "Leagănul Rusesc", continuând cu momentele de trapez şi bungee, păreau a fi supuse unui set de legi a unei fizici nepământeşti.

În "Saltimbanco", o demonstraţie de flamenco nu este doar un dans pasional, un număr de clovn nu îl are vedetă doar pe comediant şi numărul de trapez este, mai degrabă, dans în aer, frapând audienţa prin naturaleţea mişcărilor şi impresia de lejeritate cu care sunt executate cele mai grele mişcări.

Singurul lucru trist la un Show al celor de la Cirquer du Soleil este melancolia care se instalează în sufletul oricarui spectator, imediat cum show-ul începe. Iniţial, nici nu îţi dai seama de acest lucru. Este tristeţea care te înconjoară atunci cand realizezi că, lumea în care tocmai ai intrat nu va dura pentru totdeauna, dar tot de aici vine şi partea cea mai bună, pentru că din prima secundă te laşi cufundat în acele momente magice cu care sigur nu te-ai întalnit până când ajungi la un show al celor de la Cirque du Soleil.

Producţiile teatrale abstracte sunt, de obicei, o invitaţie de a medita la existenţa umană, dar cei de la Cirque du Soleil reuşesc să construiască o celelbrare a bucuriei de a trăi, a diverisiăţii şi a originalităţii.

Un astfel de show are puterea extraordinară de a-ţi acorda o pauza de la nebunia cotidiană. Este un cadou pentru sufletul celor care caută frumuseţea lucrurilor mici si n-au uitat de puterea poveştilor colipăriei. Reţeta artiştilor este, fără îndoială, una perfectă. Spectacolul oferit aseară bucureştenilor este jucat în toată lumea de Cirque du Soleil, de două decenii, de fiecare dată cu casa închisă.