Bucureşti: Luiza Zan - Cântăreaţa de jazz

Luiza a câştigat două premii la prestigiosul Festival de Jazz de al Montreux, din Elveţia, în 2003, iar un an mai târziu a luat premiul I la Cerbul de Aur de la Braşov. De ziua ei, cântă la Clubul Ţăranului.

Luiza Zan s-a născut într-o familie de muzicieni, mama, profesoară de vioară, bunicul, acordeonist. Astfel, gustul pentru sunete şi partituri i s-a format încă de mică. „În casa noastră se ascultau discuri cu muzică ardelenească, fraţii Petreuş“, mărturiseşte artista.

Copilăria la Tulcea şi-a petrecut-o pe faleză, unde se oprea în fiecare zi după şcoală. „M-a fascinat Dunărea de mică. Era altfel de viaţă atunci. Părinţii noştri duceau o viaţă artistică, boemă, şi am avut de la cine să mă hrănesc cu muzică. Acum, chermezele nu mai au conotaţii spirituale“, spune cu nostalgie Luiza.

A urmat Liceul de Arte la Piatra Neamţ, la secţia canto clasic. „Pe atunci vroiam să dau admiterea la tobe, dar nu exista secţie, aşa că am rămas la canto“, povesteşte ea. După mai multe premii câştigate la olimpiade naţionale de muzică  a fost admisă la Conservatorul din Iaşi fără examen. Aici a studiat lead oratoriu, o muzică vocal-simfonică, care permite doar solişti şi orchestră, fără mişcare, decor, teatru sau costume.

„E greu să povesteşti muzica“

Dacă o vezi pe stradă pe Luiza nu ai crede că este o voce care se impune pe scenă. Micuţă, modestă, timidă, acaparată de ceea ce face, fata cântă jazz de 10 ani pe scenele cluburilor din ţară, dar şi din străinătate. Pe scenă nu este expansivă, ba chiar este retrasă. „Pot spune că muzica mă locuieşte, mă consider un martor al ei, sunt o gazdă bună“, spune despre ea.

În timpul liber ascultă multă muzică, mai ales că aşa se perfecţionează. Îl consideră pe Nat King Cole profesorul numărul 1 în materie de swing. „Am învăţat foarte mult ascultând CD-uri, studiind maeştrii jazzului. Este greu să povestesc muzica pe care o fac. Dacă ai urechi deschise spre ascultare, înveţi“, spune cântăreaţa.

Luiza vorbeşte cel mai des în cântecele ei despre dragoste, mai ales că este influenţată şi de o poveste de dragoste extraordinară pe care o trăieşte cu saxofonistul Eddie Neumann. „Am copilărit uşă în uşă, însă fără să ne cunoaştem. După ani ne-am întâlnit şi am descoperit că aveam aceleaşi gusturi muzicale în materie de jazz şi toată relaţia noastră este o coincidenţă fericită. Trăiesc un basm, iar oamenii din jurul meu sunt spiriduşi“, mărturiseşte Luiza.

Acum, cel mai mândră este de naşterea unei noi trupe, Azza, al cărei stil este gipsy punk, un „pc punk“, cum îl numesc membrii ei. Eddie Neumann (saxofon), Marcel Moldovan (tobe) şi Florin Barbu (bass - ex Proconsul) vor cânta de ziua Luizei, în 7 octombrie, de la ora 21.00, la Clubul Ţăranului.
Luiza a pregătit împreună cu Eddie şi concertul ZNE (Zan Neumann Ecuation), despre, şi cu zâne, pe care îl va susţine în 13 noiembrie, în clubul Green Hours.

Întrebări şi răspunsuri

Ce fel de jazz asculţi?

Beep bop şi swing. Am avut odată o zi extraordinară când am ascultat Aura Urziceanu şi Anca Parghel. Mi-am dat seama că fiecare are o personalitate puternică. O ador pe Diane Reeves şi mă bucur că vin la noi Natalie Cole şi Diane Krall. Ca să nu mai spun de Richard Bona, pe care vi-l recomand. De asta spuneam că Bucureştiul din punct de vedere muzical este foarte bine pus la punct, ne bucurăm de nişte nume extraordinare care vin la noi.
 
Cum au fost filmările la videoclipul pentru piesa „Lenea“?

A fost foarte distractiv şi hippy. Pentru un videoclip de trei minute se filmează 15 ore. La noi, filmatul este condiţionat de bani şi asta te stresează mult. Pentru „Lenea“ am filmat în Vama Veche şi a fost multă improvizaţie. Ne-am simţit bine, în ciuda temperaturilor scăzute.

Ce-i place

A redescoperit pasiunea pentru cărţi şi citeşte tot ce-i recomandă prietenii. „Ultimele cărţi citite au fost «Demonii» de Destoievski şi «Extrem de tare şi incredibil de aproape» de Jonathan Safran Foer“, spune Luiza. Despre viaţa unui muzician de jazz, Art Pepper, a citit „Straight life“. I-ar plăcea să cânte pe orice scenă din New York.

Ce nu-i place

Nu i-a plăcut sfârşitul filmului lui Fernando Arabal, „J’irai comme un cheval fou“. De asemenea, nu ascultă muzică românească uşoară.

Profil

Născută: 7 octombrie 1980, la Tulcea
Studii: Conservatorul din Iaşi, secţia lead oratoriu
Familie: Este necăsătorită. Are două surori şi un frate