Calvarul plăţii cu cardul a biletelor de tren

Este foarte posibil ca o dată ajuns la ghişeul din Gara de Nord, de unde vrei să-ţi cumperi biletul de tren, să descoperi că nu-ţi ajung banii şi, atunci, scoţi cardul de salariu sau cadrul de credit, crezând că este la fel de simplu să achiţi cu suportul electronic. Gând că ai de-a face cu o instituţie care ţine pasul cu civilizaţia îţi este repede spulberat de replica casierei: întrebaţi la Informaţii!

Aventura începe odată cu îndrumarea de la Casa de bilete. Mai întâi nu-ţi vine să crezi că te trimite la alt ghişeu, apoi începi să ai emoţii. Realizezi că intri într-o combinaţie din care s-ar putea să ieşi prea târziu ca să mai prinzi trenul. Ceea ce ţi se părea ceva normal cu câteva clipe mai înainte devine acum un mare semn de întrebare.

Ţi se pare absurd să te duci la „Informaţii” şi de acolo cine mai ştie unde, când era atât de simplu ca şi la gară să existe, ca la RATB, dispozitive de citire a cardurilor pentru plata biletului de călătorie.

Cursa contra cronometru
Te uiţi las ceas şi vezi că mai ai vreo 20 de minute până pleacă trenul. Dintr-o dată, de emoţie, te trece un val de căldură. Alergi la “Informaţii” şi funcţionara îţi spune că trebuie să ieşi afară din gară şi să te duci la casele de bilete internaţionale, de la cea de a doua intrare. Dacă mai ai şi un bagaj greu, ai încurcat-o!

Când ajungi acolo şi te uiţi la ceas constaţi că au mai trecut cinci minute. Alegi la întâmplare casa de vizavi de intrare şi te bucuri că nu ai pe nimeni înaintea ta. În plus, ai nimerit chiar unde trebuie, deşi nicăieri nu scrie nimic ce te-ar putea ghida spre ghişeul mult dorit.

Casiera te întreabă unde vrei să mergi şi îţi scrie pe o bucată de hârtie suma pe care trebuie să o achiţi.

Apoi te trimite la casa de la clasa 1 “Internaţional”, care este câteva ghişee mai încolo. Ajungi cu sufletul la gură, aştepţi ca cel dinaintea ta să numere o grămadă de bani, ca să plătească un bilet până la Viena, şi îi mulţumeşti lui Dumnezeu că ai doar o persoană în faţă.

Îi dai casierei bileţelul ştampilat şi semnat de colega ei, ea îţi dă POS-ul, tastezi codul PIN şi te uiţi iar la ceas, gândindu-te că încă mai poţi prinde trenul.

Dar emoţiile cresc din nou atunci când casiera îţi dă o chitanţă în loc de bilet şi te trimite la ghişeul de la care ai venit. Dacă ai din nou noroc să fii singurul client, primeşti în sfârşit biletul şi cu pulsul accelerat o iei la goană spre tren.