„Cadou“ pentru elevii bucureşteni: școlile nu au pază sau sunt în reparații

O treime din şcolile din Capitală n-au pază, iar cum rata infracţionalităţii printre tineri este departe de a fi diminuată, părinţii au toate motivele să fie îngrijoraţi. Ca un blestem ce ne urmăreşte în fiecare an, zeci de unităţi de învăţământ bucureştene nu pot să-şi primească cum se cuvine elevii în prima zi de şcoală pentru au terminat lucrările de reabilitare de peste vară.

Aproape o sută dintre şcolile bucureştene nu au primit nici măcar autorizaţii sanitare de funcţionare, multe dintre ele fiind încă în plin şantier. Dacă asta n-ar fi suficient, o treime din unităţile de învăţământ din Capitală nu au niciun agent de pază, iar pentru toate cele aproape 400 de şcoli există doar 1.500 de camere de supraveghere. Asta în condiţiile în care toate trebuiau să aibă butoane de panică instalate, supraveghere video şi agenţi de pază la post.

Prima zi de şcoală, pe şantier

Mai mult, reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) susţin cu doar câteva zile înaintea începerii anului şcolar că este prea devreme pentru a stabili ce vor face copiii ale căror şcoli nu au primit autorizaţii sanitare. „Vom vedea după începerea şcolii cum se vor organiza cursurile.

Lucrările de reparaţii şi igienizare nu se fac de pe o zi pe alta“, a explicat Marian Banu, purtător de cuvânt al ISMB.

La Şcoala nr. 147 „Petrache Poenaru“ din sectorul 5 al Capitalei, câţiva părinţi au venit, împreună cu copii pentru a cerşi o înscriere târzie sau pentru a dezgropa probleme nerezolvate înainte de începerea şcolii.

Aflată la doi paşi de Casa Cămătarilor, şcoala din Rahova nu duce lipsă de incidente. Majoritatea elevilor şcolii sunt foarte săraci, cu părinţi care nu lucrează şi au probleme pe care cei din inima Capitalei nici nu s-ar putea gândi. Şcoala are în prezent doi paznici angajaţi şi un al treilea pe care o firmă de pază l-a delegat şcolii gratuit.

„Chiar dacă nu avem probleme majore, există totuşi mulţi copii cu situaţii speciale acasă cu care munca poate fi foarte dificilă. Avem copii în clase destul de mici care se înjură sau se bat şi vin apoi cu explicaţia: «Păi, doamnă, m-a înjurat de morţi». Împrumută comportamentul din comunitate şi îl aduc la şcoală“, povesteşte Carmen Crudu, directoarea Şcolii nr. 147.

Fişă psihologică a infractorilor-elevi

Agentul de pază pe care l-au primit a reuşit să fie suficient de autoritar, dar şi înţelegător, astfel încât elevii îi vor simţi lipsa. Asta pentru că firmele de pază care au asigurat paza gratuit pentru două dintre şcolile cu probleme din sectorul 5 este posibil să nu mai poată face asta odată cu începerea anului şcolar.

„Este greu să lucrezi cu copii săraci şi cu probleme. Ei trăiesc într-un mediu destul de violent şi dacă se ţipă la ei, nu vor reacţiona bine, ci vor riposta. Am mai avut un agent de pază în trecut mai tânăr şi am crezut că se va înţelege cu ei mai bine, dar nu a reuşit. Nu ştia să se facă înţeles“, a mai explicat directoarea.

Faptul că există aproape 130 de şcoli în Bucureşti fără agent de pază este cu atât mai grav cu cât, potrivit unui studiu al Poliţiei Capitalei, realizat în perioada 2006-2009, arată că tinerii care au abandonat şcoala sunt mai mult decât predispuşi să devină parte a unor grupuri infracţionale.

Astfel, poliţiştii au identificat în jur de 20 de grupări de acest gen, pe an. Iar firmele de pază care lucrează în şcoli pot confirma faptul că li s-a solicitat de mai multe ori să meargă să-l scoată pe agentul de pază din unitatea de învăţământ cu echipele de intervenţii, din cauza ameninţărilor unor elevi care făceau parte din găşti de cartier.

Reprezentanţii ISMB au gândit şi o strategie de combatere a criminalităţii care presupune, printre altele, ca psihologii şcolari să întocmească nişte fişe individuale pentru elevi şi în acest mod să identifice problemele cu care se confruntă elevii şi dacă sunt predispuşi infracţionalităţii.

Şcolile-şantier intră în ultimul an de renovare

Mai mult de jumătate din cele 97 de şcoli fără autorizaţii sanitare de funcţionare fac parte din programul de reabilitare al Băncii Europene de Investiţii (BEI).

Acesta trebuia ca în doi ani să aducă şcolile din Capitală la nivelul celor din UE, dar a devenit treptat un coşmar. La şase ani de la demararea proiectului, doar 39 de şcoli sunt terminate complet şi 34 în lucru. Autorităţile locale promiteau în plină vacanţă de vară că, până în septembrie, se vor termina lucrările la încă 14 unităţi.

De patru ani în paragină

Unul dintre exemplele cele mai sonore în ceea ce priveşte tergiversarea proiectului este Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 3 de pe strada Ştirbei Vodă.

Casă pentru maidanezi şi obiect al muncii pentru vânătorii de fier vechi, şcoala care ar trebui să-i iniţieze într-ale muzicii pe cei 400 de elevi ai săi, a devenit un depozit plin de mucegai pentru câteva instrumente muzicale deteriorate.

Acum, copiii arondaţi şcolii sunt trimişi pe la diverse alte unităţi de învăţământ care le-au pus la dispoziţie câteva săli de clasă. Primarul Sorin Oprescu le-a promis însă că până la sfârşitul anului şcolar următor vor avea şcoala renovată. O misiune grea în faţa cărora reprezentanţii şcolii zâmbesc amar.

„Măcar acum avem acoperiş şi nu mai plouă înăuntru. A fost un program prost gândit de la început“, spune Egmond Popa, profesori al unităţii de învăţământ. Strămutarea elevilor la alte şcoli a însemnat pentru o bună parte dintre părinţii acestora o cheltuială în plus pe abonamentele pentru mijloacele de transport în comun.

„Perioada 2004-2008 a avut rezultate modeste datorate, în principal, lipsei de interes a agenţilor economici în ceea ce priveşte participarea la acest program, dar şi a unui management care nu a fost suficient de incisiv“, este explicaţia dată de Sorin Oprescu, edilul-şef al Capitalei.