COMUNISMUL ÎN IMAGINI: Fotografii spectaculoase, mărturii ale celor mai importante evenimente care au schimbat istoria României

O societate egalitaristă, în care nu există proprietate privată și nici clase sociale. În comunism toate bunurile au aparţinut societății ca întreg și toți membrii acesteia s-au bucurat de același statut social și economic. Pentru România, fostul preşedinte al ţării, Nicolae Ceauşescu, reprezintă simbolul perioadei comuniste.

Nicolae Ceaușescu a fost șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989.

Ceaușescu s-a născut în satul (actualmente orașul) Scornicești, județul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de țărani cu 10 copii. Tatăl său, Andruță, avea 3 hectare de pământ, câteva oi și mai cârpea finanțele familiei din croitorie. "Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sărea la bătaie și injura“, spunea despre el bătrânul preot din Scornicești.

CLICK pe fotogalerie pentru mai multe imagini din perioada comunistă!

Mama lui, Alexandrina, era o femeie supusă și muncitoare. Casa lor avea două camere. Mămăliga era mâncarea de bază. Nicolae a făcut patru clase la școala din sat. Învățătorul preda într-o sală cursuri simultane, pentru elevii mai multor clase. Micul Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil.

La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu pleacă la București, unde se angajează ca ucenic la un cizmar. De altfel, Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, și-a inițiat ucenicul în misiuni conspirative.

Membru al Partidului Comunist din România

În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formațiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme. Este arestat prima oară în 1933 pentru agitație comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări - pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzați de activitate comunistă și pentru alte acțiuni similare.

CLICK pe imagini pentru fotogalerie!

În urma acestor arestări, este etichetat de autoritățile vremii drept „agitator comunist periculos", precum și „distribuitor activ de material de propagandă comunistă și antifascistă". După eliberarea din detenție, Ceaușescu dispare pentru o vreme în „subteran", dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare și încarcerat la Închisoarea Doftana.

Acuzațiile aduse vizau găsirea unor broșuri bolșevice și alte manifeste ce instigau la revoltă în casa patronului său, Vladimir Tarnowski, unde locuia și acesta. În actul de acuzare au fost însemnate următoarele: „Acuzatul Nicolae Ceaușescu (...) este culpabil de faptul ca (...) în ziua de 15 ianuarie 1936, cu bună știință și intențiune frauduloasă, a păstrat asupra lui broșuri clandestine, incendiare (...) pe care le păstra în vederea răspândirii în public, având buna știință ca aceste broșuri îndemnau cetățenii de a provoca bătălii sociale".

Stilul de vorbire bâlbâit al lui Nicolae Ceaușescu a fost cauzat de o bătaie administrată de colegii săi de detenție. Un coleg de celulă, pe nume Osman, se îmbolnăvise grav și deținuții, din puținul lor, adunau un supliment de hrană pentru colegul lor.

CLICK pe fotogalerie pentru mai multe imagini din perioada ceauşistă!

Fiindcă Ceaușescu a mâncat suplimentul lui Osman, deținuții l-au pedepsit cu bătaia și atât de cruntă a fost bătaia, încât a dat în bâlbâială. Ceaușescu încercase să-și motive gestul prin dreptul mai mare al tânărului de a supraviețui față de vârstnic.

Elena Petrescu, viitoare doamnă Ceauşescu

În 1939, tânărul Nicolae a cunoscut-o pe Elena Petrescu, cu care s-a căsătorit în 1945. Au existat chiar unele întâlniri amoroase secrete între cei doi.

Ceaușescu a fost arestat și condamnat din nou în 1940, iar în 1943 a fost transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde a împărțit celula de detenție cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în scurt timp devenind protejatul acestuia.

După cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai pronunțat, Ceaușescu a fost numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist - U.T.C. - (1944-1945).

CLICK pe fotogalerie pentru mai multe imagini cu Elena şi Nicolae Ceauşescu!

După preluarea puterii de către comuniști, în urma abdicării regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română și în februarie 1948 a avut loc primul congres al PMR. Ulterior, la 13 mai 1948, Nicolae Ceaușescu a fost numit subsecretar de stat în ministerul Agriculturii, în Guvernul Petru Groza, iar la 18 martie 1950, generalul-maior Ceaușescu a fost numit ministru adjunct la Ministerul Apărării Naționale și Șef al Direcției Superioare Politice a Armatei.

La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceaușescu preia funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Român (acesta era numele Partidului Comunist Român la acea vreme, după asimilarea forțată, în 1948, a unei aripi a Partidului Social Democrat). Una dintre primele acțiuni ale lui Ceaușescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român.

În același timp, el afirmă că România a devenit o țară socialistă și decide schimbarea numelui oficial al țării din Republica Populară Română (R.P.R.) în Republica Socialistă România (R.S.R.). Grupul baronilor (Maurer, Bodnăraș, Stoica), Ion Gheorghe Maurer în primul rând nu a socotit ascensiunea lui Ceaușescu drept periculoasă și a permis încălcarea articolului 13 din statutul abia adoptat la congresul al IX-lea, care interzisese cumulul de funcții și a îngăduit secretarului general al PCR (ambele denumiri au fost adoptate la numitul congres) să ocupe, în 1967, funcția de președinte al Consiliului de Stat.

CLICK pe fotogalerie pentru mai multe imagini cu fostul dictator!

Ceaușescu a lărgit continuu atribuțiile Consiliului, subordonând atât Consiliul Economic, creat în 1967 cât și pe cel al apărării, creat în 1968. Pe nesimțite Consiliul de Stat s-a transformat dintr-un organ onorific într-unul de conducere efectivă, dublând sau preluând din atribuțiile guvernului condus de Maurer. Pe de altă parte, în 1969, la congresul al X-lea, două treimi din membrii Prezidiului Permanent fuseseră promovați după 1965 prin grija lui Ceaușescu. Preluarea puterii era acum desăvârșită.

Evenimentele sângeroase de la Timișoara și București din decembrie 1989 au culminat cu căderea lui Ceaușescu și a regimului comunist.

SURSĂ: Wikipedia