Bucureşti Viorel Cosma reînvie lumea lăutarilor de altădată

Pe parcursul timpului, maestrul a strâns, în peste  şase milioane de fişe cu informaţii, o arhivă documentară unică în cultura română, iar o parte dintre cercetările sale s-au îndreptat şi spre urmaşii celebrilor lăutari de altădată.

„În cufere vechi, sub tot felul de lucruri şi haine, aceşti oameni păstrau, ca pe nişte comori nepreţuite, amintiri de la marii lor înaintaşi.  Ca de exemplu, imagini  cu celebrul George Ochialbi, care a fost faimos la Sankt Petersburg, unde însăşi Ţarina Rusiei se fotografia alături de genialul lăutar“, spune pasionatul muzicolog. 

De la cîrciumi, la marile restaurante

În cartea „Bucureşti, citadela seculară a lăutarilor români“, apărută la sfârşitul lui 2009, muzicologul Viorel Cosma îi prezintă pe talentaţii muzicanţi care au uimit lumea cu cântecele lor.

Maestrul Cosma arată că, timp de secole, muzica lăutărească a făcut faima Bucureştiului, unde, o zicală spunea „“Ţara moare de tătari/ Şi baba joacă cu lăutari“.

De la cârciumi şi cârciumioare, până la marile restaurante, precum Capşa sau Cercul Militar, lăutarii erau o prezenţă obişnuită, iar chefurile cu lăutari erau de un pitoresc aparte.

„La Şosea era o cârciumă care se numea «La Bufet», unde, un bogătaş îşi făcuse obiceiul să vină, cu trăsura, pe la  miezul nopţii, şi să-i ia pe lăutari pentru a-i duce la via lui. Acolo îi cocoţa, cu ţambal, violoncel, contrabas într-un stejar şi-i punea să cânte. La final, rupea în două o bancnotă, le dădea o jumătate şi le promitea cealaltă jumătate la petrecerea următoare. Bieţii muzicanţi veneau încă o dată să cânte în stejar pentru a căpăta şi cealaltă jumătate de bancnotă“, povesteşte Viorel Cosma.
 
Un proiect turistic pentru Bucureşti

Printre multele documente de colecţie pe care le deţine maestrul Viorel Cosma  se află şi o invitaţie la restaurantul Luzana, din 1936, prilejuită de aniversarea lui George Enescu.

Pe cartonul invitaţiei  se specifică nu doar meniul, ci şi muzica, asigurată de celebrul lăutar Grigoraş Dinicu.

„Sărbătorirea unui muzician de talia lui Enescu cu mâncare şi muzică tradiţională era un veritabil gest cultural, care mi-a inspirat ideea unui proiect turistic pentru Bucureşti. Aş putea face o selecţie a celor mai buni interpreţi, de astăzi, de muzică tradiţională lăutărească, care ar putea asigura un program muzical pentru turiştii străini în câteva restaurante incluse într-un itinerar pitoresc, prin Bucureşti“, propune maestrul Cosma.


Întrebări şi răspunsuri

Sunteţi la cea de a treia carte dedicată lăutarilor români, după „Figuri de lăutari” (1960) şi “Lăutari de ieri şi de azi” (1996). Ce v-a determinat să reluaţi acest subiect?

În această a treia carte dedicată geniului lăutăresc am urmărit să refac şi pitorescul Bucureştiului, care, şi astăzi, poate fi reînviat.

Cum aţi realizat acest lucru?

Prin evocarea viaţii acestor muzicanţi, în locuri şi denumiri din epocă, însuşi Bucureştiul acelor vremuri a prins viaţă. Iar când lăutarii cunoşteau faima internaţională, ecoul sucesului lor se răsfrângea şi asupra locului de unde proveneau.

Profil

Născut

30 martie 1923, Timişoara.

Studii

Doctor în muzicologie al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti

Profesie

Este muzicolog, profesor şi critic muzical. A scris peste 90 de cărţi, printre care zece dedicate lui George Enescu. Este autorul lexiconului „Muzicieni din România“ şi a „Enciclopediei Muzicii Româneşti“.

Familie

Este căsătorit de 56 de ani cu doamna Coralia şi au împreună o fiică.

Ce îi place
Este un mare iubitor al sporturilor, în special fotbal, box, handbal. În copilărie a jucat fotbal la echipa campioană a României din anii 30-40, Ripensia Timişoara.
Ce nu-i place
Cel mai mult îl întristează răsturnarea valorilor din România, care se practică în ziua de astăzi. Un exemplu elocvent al acestei practici este, pentru maestrul Viorel Cosma, emisiunea-concurs de televiziune, „Zece pentru România“.