Bucureşti: Terapie cu ponei, cu plata în rate

În parcul Plumbuita, din Capitală, o bucureşteancă creşte doi ponei pentru terapie medicală neconvenţională. Domesticiţi aproape forţat, căluţii care trăiesc într-un grajd mic şi jigărit, aproape de malul lacului din parc, reuşesc să amelioreze, prin echitaţie, starea de suferinţă a copiilor bolnavi.

Toţi cei care ajung să-şi petreacă cel puţin câteva minute în compania Almei şi lui Dică nu pot decât să se îndrăgostească iremediabil de cei doi ponei. Animalele acestea chiar zâmbesc, la modul cel mai real. Este suficient să ai o sărăţea la tine sau un cub de zahăr şi „cerşetorii", cum le spune cea care îi creşte de aproape 4 ani, Magdalena, schiţează un zâmbet aproape uman, în semn de recunoştinţă pentru atenţia primită.

Panaceu pentru bolnavi

Inedit însă la aceşti căluţi este faptul că deşi sunt crescuţi pentru agrement, echitaţie şi recreere, au ajuns un fel de „medicament" pentru copiii cu diverse afecţiuni, care locuiesc în împrejurimi şi se plimbă în mod constant pe ei.
Stăpâna, Magdalena, care a făcut echitaţie ani de-arândul, descifrează uşor limbajul acestor necuvântătoare şi spune că poneii se percep handicapaţi în faţa unui străin de statură mai mare decât a lui, de aceea iubeşte foarte mult copiii şi le caută prezenţa. Iar pentru copii bolnavi, contactul cu ei este „cicatrizant". Sunt cazuri de copii cu diverse dizabilităţi, cu autism sau handicap locomotor, de exemplu, care cer frecvent să vină la Dică (pentru că Alma este gestantă acum şi se mişcă mai greoi). Asta pentru că, în timpul plimbării, psihologic poneiul poate deveni „picioarele" micuţilor.

Preţul a patru ture cu poneii, într-un ţarc destul de mlăştinos, costă 10 lei, însă, vremea fiind friguroasă şi clienţii mai puţini decât în sezonul cald, îngrijitoarea a făcut o mişcare inteligentă de marketing. A introdus abonament cu 20 de zile pe lună incluse, a patru ture pe zi, la preţul de 100 de lei. Iar pentru părinţii atinşi de recesiune face excepţie şi acceptă chiar şi plata în rate! Important e să se plătească un avans. Adică părintele poate plăti înainte 20 de lei, iar copilul lui beneficiază o lună întreagă de terapie, diferenţa până la 100 de lei fiind nevoit s-o plătească pe parcursul lunii, atunci când are posibilitatea.

Păziţi de „bodyguarzi"

Magdalena mărturiseşte că nu este deloc uşor să dresezi un ponei: „Sunt încăpăţânaţi ca nişte măgari. Trebuie să mă joc cu ei cu orele, să le intru în pofte, ca să mă asculte, altfel nu îi domesticesc până la capăt. Oricum, mai uşor se lucrează cu un cal". De dimineaţă, de la ora 11, şi până seara la ora 18, cât femeia se îngrijeşte de ei, poneii au program de voie: mănâncă lucernă, grăunţe, ovăz sau mazăre de vreo trei patru ori la ieslea amenajată în interiorul grajdului, după care zburdă în voie până se înserează. Peste noapte însă, alături de ei, în grajd, rămân agenţii de pază ai Parcului Plumbuita, care sunt de serviciu 24 cu 48 de ore. „Nu fac gălăgie noaptea. Acum sunt prietenii noştri, ne e tare drag de ei, parcă sunt de jucărie", mărturiseşte unul dintre agenţi.