Surprinde Bucureştiul în „cinci minute“

Tânărul va difuza poveşti de dragoste, unele filmate în metrou în cinci minute, pe site-ul www.cevadevis.ro. Ele sunt adunate în proiectul „Bucureşti, te iubesc!“.

„Datorită bunicului am urmat regia de film“, răspunde Valentin la întrebarea de ce a ales să stea în spatele aparatului de filmat. La 11 ani căra trepiedul şi făcea pe asistentul rudei sale la filmări. „Fixam stativul pe un cadru şi îl chemam pe bunicul să vadă prin aparat, după care dădeam REC“, povesteşte studentul. Pe genericul filmelor bunicului îi apărea numele în dreptul imaginii şi al asistentului de regie.

A vrut să devină preot, fiind o moştenire de familie. „Cred că vroiam să scap de armată. Pentru că bunica era bigotă, o ajutam şi duceam prescurile la biserică. Asta îmi plăcea“, explică el de ce s-a gândit să devină preot.

Participând ca spectator, dar şi ca „mâna dreaptă“ a bunicului în festivaluri de cine-amatori, Valentin a văzut multe filme documentare. „Mi-am zis: ăştia fac filme, dar nu le fac la standardele la care ar trebui, aşa că m-am hotărât să dau la Regie“, spune el. Era în clasa a IX-a când a luat această decizie.
Examenul de admitere la Universitatea Hyperion a durat cinci zile şi Valentin consideră că nu a fost dificil. „Am realizat un scenariu după tabloul «Evreul cu gâsca» şi o scurtă poveste care a pornit de la un cuvânt“, îşi aminteşte studentul.

A lucrat la peste 40 de filme ale colegilor, ocupându-se de sunet, montaj, imagine. A fost şi actor, dar şi asistent de regie. „Le-am făcut pe toate pentru a căpăta experienţă“, declară Valentin Sturzu. 

„Bucureşti, te iubesc!“

Valentin a câştigat premii la diverse festivaluri de gen. Anul acesta, la CinemaIubit a participat cu un scurtmetraj de şase minute. „«Alo!?» a fost filmat dintr-un singur cadru. Filmul a fost trimis şi la festivalul NexT, care va începe în curând la Bucureşti“, spune realizatorul. Unul dintre cele mai interesante documentare, „Satul îngerilor trişti“ a fost difuzat la TVR 2. „Este povestea celei mai mari catastrofe navale de la noi, care s-a petrecut în comuna Grindu, zisă «Pisica», din judeţul Tulcea. Acolo au murit 200 de oameni“, explică regizorul.

Proiectul „Bucureşti, te iubesc!“ este o idee după cele 18 poveşti ale filmului „Paris, je t’aime!“. „Ne finanţăm singuri. Actorii ne sunt prieteni, locurile de filmare vor fi în parcuri sau alte spaţii neconvenţionale, iar scenariile vor urmări viaţa unor bucureşteni sau chiar vor porni de la bancuri. Eu şi colegii mei, Vlad Tofan şi Lucian Botnar, am hotărât să postăm filme scurte pe site-ul www.cevadevis.ro din dorinţa de a creşte piaţa de scurtmetraje de la noi“, mărturiseşte artistul. Cei trei au realizat deocamdată două filme scurte, „De Sfântul Valentin“ şi „Aşteptând“, care pot fi urmărite pe pagina electronică.

Scurtmetrajul „Aşteptând“ a fost realizat în metrou, în doar patru ore. „Vorbeam cu actorii de pe un peron pe altul, iar bucureştenii au fost foarte drăguţi şi chiar ne-au ajutat“, povesteşte Valentin despre filmări.

Întrebări şi răspunsuri
De unde a venit ideea de a oferi filme de scurtmetraj online?
Pe internet nu există filme de acest fel şi vrem să facem şi o proiecţie publică periodică, înainte de difuzarea pe internet.

Cum se descurcă un student cu echipamentele scumpe pentru filmare?
Dispunem de camera noastră Full HD. Rezultatul este identic ca la videoclipurile româneşti. Studioul este unul improvizat, la Vlad acasă. Muzica este realizată de Dani Ionescu, pe care-l vom coopta în echipă.

Ce-i place

Ca cinefil, filmul preferat al lui Valentin este „Singur acasă“. „De câte ori este difuzat, îl urmăresc“, spune el. Ca stil de lucru, îi place cel minimalist, neorealist. „M-au influenţat filmele lui Puiu şi Porumboiu, iar «California dreamin’» şi «A fost sau n-a fost» mi-au plăcut foarte mult“, spune regizorul. Adoră muzica românească şi fotografia.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac bădăranii, nu-mi place să fiu supărat sau să-i văd pe alţii în starea asta“, mai spune Valentin.
 
Profil
Născut: 4 februarie 1987, Galaţi
Studii: Student în anul IV la Regie-Film, Universitatea Hyperion
Familie: Este singur la părinţi. Bunicul lui, Maximilian Popescu, este scriitor şi regizor