Bucureşti: Şeful salvatorilor de vieţi

Bucureşteanul este comandantul Detaşamentului Special de Salvatori, din anul 2002, de când a luat fiinţă această unitate unică în ţară.

Laurenţiu s-a decis să se facă pompier pe vremea când era încă în liceu, în clasa a XI-a. El recunoaşte că, pe atunci, nu ştia mai nimic despre ce presupune această meserie.

„Mi s-a părut totuşi că ar fi o slujbă care mi s-ar potrivi. În primul rând, îmi plăcea ideea de a face bine. De asemenea, mă atrăgea pentru că eu sunt o fire mai mai sportivă şi această meserie este una foarte dinamică“, povesteşte pompierul.

Din clasa a opta până în a douăsprezecea, el a făcut fotbal de performanţă la Clubul Sportiv Palatul Copiilor din Capitală şi se obişnuise cu efortul fizic.

Are 100 de oameni în subordine la 32 de ani
În prezent, Laurenţiu este comandantul Detaşamentului Special de Salvatori din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Această unitate, din care fac parte aproximativ 100 de pompieri, este singura de acest fel din ţară şi a fost înfiinţată în anul 2002.

„Doar noi avem echipaje speciale de scafandri, precum şi alpinişti profesionişti, care intervin în situaţii mai complexe“, subliniază comandantul.
El povesteşte că au fost multe momente care l-ar fi putut face să dea înapoi.

„Când lucrezi ca pompier eşti pus în faţa multor situaţii dificile. Am văzut copii arşi, înecaţi şi oameni intraţi în stare avansată de putrefacţie“, spune Laurenţiu. Cu toate acestea, el nu s-a dat bătut şi a continuat să-şi facă meseria de „salvator“.

„Am fost nevoit să mă obişnuiesc cu aceste imagini terifiante, pentru a merge mai departe. O parte dintre colegii mei nu au suportat şi au ales să facă muncă de birou“, mai spune Laurenţiu.

A salvat un copil dintr-un puţ
Una dintre cele mai dificile misiuni la care a fost prezent a avut loc în luna iunie a anului 2007, când un băieţel în vârstă de un an, din comuna judeţeană Sinteşti, a căzut într-un puţ adânc de aproximativ zece metri. Micuţul a fost salvat de echipa coordonată de Laurenţiu după o intervenţie dificilă, în care pompierii au trebuit să sape în paralel cu puţul şi să facă o gaură în tub pentru a-l scoate pe copil.

De asemenea, comandantul împreună cu ceilalţi membri ai echipei sale au intervenit la Băneasa, în vara acestui an, când s-a surpat pământul şi i-a îngropat de vii pe trei dintre muncitorii de la pasaj. „A fost o misiune dificilă deoarece exista riscul ca în orice moment să cadă pământul peste noi“,  povesteşte pompierul.

Laurenţiu recunoaşte că sunt momente în care se simte în pericol de a-şi pierde viaţa, dar niciodată nu arată acest lucru celor din jur.

„Atunci când a luat foc clădirea turn de birouri de lângă Biserica Armenească m-am temut pentru viaţa mea şi a colegilor mei pentru că exista riscul să se prăbuşească pereţii clădirii“, îşi aminteşte pompierul. 

Cu toate că meseria lui implică foarte multe riscuri, el spune că nu ar renunţa pentru nimic în lume la ceea ce face. „Iubesc meseria de pompier şi nu mă văd făcând altceva“, explică pompierul.

Profil
Născut: 15 decembrie 1976, Bucureşti
Studii: Facultatea de Pompieri de la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ din Bucureşti
Familie: Este căsătorit cu Ana-Maria şi are o fiică, Raisa Andreea, în vârstă de două luni

Ce-i place
„Îmi place foarte mult sportul, în special fotbalul. În concedii, ador să merg la munte şi să schiez. De altfel, în trecut, am făcut cursuri de schi alpin“, spune Laurenţiu.

Ce nu-i place
„În primul rând, detest minciuna şi ipocrizia. Încerc pe cât pot de mult să evit persoanele care au aceste caracteristici. Urăsc birocraţia, mai ales că dau nas în nas cu ea în fiecare zi. O întâlnim în fiecare instituţie a statului din păcate“, mai spune pompierul.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Ce părere are familia despre faptul că eşti pompier?
S-au obişnuit. A trebuit să accepte ceea ce fac pentru că este alegerea mea. La început le-a fost mai greu, atât soţiei cât şi părinţilor mei.

Primiţi mulţumiri din partea celor pe care îi salvaţi?
Se întâmplă destul de frecvent. Au fost situaţii în care vroiau să-mi ofere bani, dar le-am explicat că dacă vor să-mi mulţumească o pot face prin scrisori sau prin telefoane. Unii au sunat chiar la 112 pentru a transmite mesaje pompierilor.