VIDEO Orchestra ambulantă a Capitalei

Străzile din Bucureşti sunt pline de cântăreţi de ocazie. Oameni cu instrumentele în braţe au umplut străduţele şi pasajele din Capitală. Ei cântă din lipsă de bani sau pur şi simplu de plăcere.

Acordurile de chitară, vioară, mandolină, acordeon sau chiar flaşnetă se aud de departe pe străzile urbei noastre. Muzica cântăreţilor de pe străzi te îmbie, te cheamă, te provoacă să mergi în ritmul muzicii. În spatele fiecărui instrument stă un om micuţ care se uită din când în când la cutiuţa din faţa lui să vadă câţi bani a strâns.

Ei trăiesc de pe o zi pe alta, din mila oamenilor care le salută interpretările la instrumente. Ei sunt „greierii" care ne cântă şi încântă tot anul, indiferent de anotimp.

În pasajul pietonal de la Unirii, cel care uneşte Piaţa Sfântul Gheorghe cu strada Lipscani, îţi cântă un tânăr la chitară, Ilie Ioan (32 de ani). El este acolo în fiecare dimineaţă şi are un repertoriu cu cele mai cunoscute piese folk.

„Văd la fereastra ta târziu", piesă ce aparţine formaţiei Semnal M este prefarata artistului din pasaj, iar acesta o cântă de câte ori are ocazia. Bărbatul îşi face veacul pe aici de zece de ani. „Cânt cam şapte ore pe zi, iar în ceea ce priveşte banii fac cam 30-40 de lei, în zilele bune", spune Ilie.

„Căsuţa noastră" - hit de bulevard
Mai sus pe strada Lipscani, un bătrânel mânuieşte cu grijă arcuşul unei vioare. Stă zgribulit pe un scăunel şi cântă muzică populară sau uşoară. Gheorghe Drăghici, în vârstă de 63 de ani, este din Brezoi şi a venit la Bucureşti să mai câştige un ban, pentru că „pensia este mică, domnişoară".

Lista lui de melodii conţine „Căsuţa noastră" sau „Mândră floare trandafir", dar pensionarul mai cântă şi valsuri. „Am vioara asta de aproape 30 de ani, dar am mai ţinut-o şi în cui. În Bucureşti, nu stau într-un loc anume, mă plimb după bani", a spus el.

Tot pe străzile din centrul vechi, îşi face veacul şi Vasile Enişor, cunoscut de trecători ca omul cu flaşneta. El se plimbă mereu pe străduţele din Centrul Vechi, împăţind bilete de papagal. Flaşneta pe care o are este făcută chiar de el. „O flaşnetă adevărată, originală costă câteva sute de euro, dacă aş avea aşa ceva nu aş da-o pentru nimic în lume", a spus bărbatul deghizat în Charlie Chaplin.
 Bărbatul colindă străzile Capitalei de opt ani de zile, purtând mereu cu el cutia magică din care răsună acordurile pline de nostalgie ale romanţelor.

„Asta e meseria noastră, asta ştim să facem cel mai bine, dar oamenii ne văd doar ca pe nişte cerşetori, deşi niciunul dintre noi nu întinde mâna”, oftează Nea Vasile.

Pe strada Smârdan, Ciprian cântă rock-clasic, iar piesele formaţiilor Led Zeppelin sau The Beatles sunt interpretate de tânăr pe acorduri de chitară. „Cânt pentru că-mi place, căci dacă priveşti lucrurile ca o afacere, nu-i deloc una profitabilă", spune Ciprian. Tânărul venit din Cluj spune că trăieşte de pe o zi pe alta, dar atât timp cât face ce-i place, nimic nu mai contează. „Stau cât vreau, doar să adun bani, să-mi întreţin instrumentul", mai spune el.Ciprian nu a cântat doar pe străzile Capitală, în toate oraşele pe care le vizitează s-a oprit pe marginea drumului să cânte la chitară. „Am cântat şi în Austria, la Viena, Linz, Salzburg. Acolo într-o zi bună făceam 50 de euro, aici dacă strâng 5 lei sunt fericit“, mai spune tânărul.                                                                                             

Toţi artiştii stradali se cunosc între ei şi îşi apreciază arta. La Obor „sunt mandolinele", îţi spun cântăreţii de pe stradă atunci când îi întrebi de colegii de breaslă.
Trubadurii din Transilvania interpretează de ani buni pe străzile din Capitală. Ei cântă doar muzică instrumentală şi folosesc chitara, mandolinele şi contrabasul.

„Cântăm de plăcere, mai mergem şi la muncă pentru că nu putem să ne întreţinem din muzică. Este foarte greu de păstruns cu muzica instrumentală", a spus unul dintre ei.

De asemenea, mai sunt muzicanţi care îşi fac veacul şi prin tramvaiul 41, cântând la acordeon, sau prin intersecţiile mari din Capitală, cu naiul.