Mădălina Manole sau zborul frânt al unei stele / „Mădălina, viaţa şi moartea unei vedete“

Cartea-eveniment „Mădălina, viaţa şi moartea unei vedete“ a fost distribuită astăzi împreună cu ziarul „Click!“, la preţul de doar 6,99 de leiVolumul de peste 200 de pagini, la o calitate tipografică extraordinară, apărut sub egida editurii Adevărul Holding, conţine mărturii şocante şi fotografii inedite cu Mădălina Manole, culese de cele două autoare, Oana Balan şi Maria-Clara Brumariu, jurnaliste Adevărul Holding.

Verişoara artistei, Laura Manole, care a dat un interviu în exclusivitate autoarelor cărţii, Titus Andrei, Horia Moculescu şi Ştefania Ghiţă sunt doar câţiva dintre cei care au adus mărturiile lor în conturarea acestui volum dedicat Mădălinei Manole. Realizatorul radio Titus Andrei a povestit în cartea „Mădălina, viaţa şi moartea unei vedete“, un episod din perioada de glorie a Mădălinei Manole, în vremea când artista bătea ţara-n lung şi-n lat împreună cu fostul său soţ, Şerban Georgescu.

Cu elicopterul, la Corabia

„Anii ’90 au fost plini de concerte, spectacolele Mădălinei fi ind tot mai cerute peste tot în ţară. Titus Andrei rememorează momentele petrecute alături de ea şi de Şerban, în vremurile lor bune, edifi catorii atât pentru relaţia, cât şi pentru succesul artistic al celor doi. „Îmi aduc aminte de un festival, prin 2001, la Corabia, se numea «Corabia de aur». Urma să mergem noi doi în juriu, compozitorul Alexandru Simu era deja acolo. Am plecat şi noi în ziua în care începea festivalul. În prima seară: recital Mădălina. Oamenii erau foarte încântaţi, erau extaziaţi, înnebuniţi că va veni ea să cânte acolo. Era o dorinţă fantastică şi a primarului, şi a tuturor oficialităţilor. După ce am plecat spre Corabia, cei de acolo erau atât de nerăbdători, încât ne tot întrebau:
— Vine şi Mădălina?
— Da, mă, vine, le răspundea Şerban.
Şi la un moment dat eram pe la Alexandria. Mădălina era cu noi în maşină. Iar sună de la Corabia.
— E şi Mădălina cu voi?
— Nu, Mădălina nu e, le-a spus de data asta Şerban.
Ea repede l-a tras de mână, neînţelegând planurile soţului său.
— Ai răbdare…, îi spune el şoptit.
— Cum nu e?, întrebau disperaţi cei de la Corabia, care o aşteptau mai mult pe Mădălina decât pe noi.
— Păi, a rămas la Bucureşti, că nu era coafată. S-a dus să-şi pună bigudiuri…
— Pentru câteva bigudiuri… i le punem noi aici!, îi spunea primarul din Corabia.
— Nu, dom’le, că are ea pe cineva special…, a găsit repede Şerban o scuză.
— Şi când vine?
— Păi, o să vină, să vedem însă cu ce o să vină. O s-o trimitem cu o maşină.
— Da’ vine sigur? Că aici toată lumea e înnebunită!, încerca primarul să se asigure.
— Vine, vine!
După zece minute, iar telefonul:
— Ce mai ştiţi de Mădălina, vine?
— Nu poate să vină cu maşina, o să vină cu un elicopter, că ea a lucrat la Otopeni şi îi cunoaşte pe ăia, a vorbit cu ei, îi dau un elicopter şi o să vină, a inventat pe loc Şerban încă o poveste.
— E ceasul patru şi noi peste câteva ore începem şi ea nu a plecat din Bucureşti?
Mădălina se amuza fantastic. După alte câteva minute, iar sună ăia:
— A plecat?
— Da, a plecat elicopterul, o să vină acum, le răspundea, pus pe glume, Şerban.



Mădălina nu mai putea de râs, se ţinea cu mâna de burtă, îşi punea la gură toate puloverele din maşină, ca să nu se audă cum râde. Până la urmă, am oprit. Avea nevoie de o gură de aer. Şerban vorbea la telefon din nou cu organizatorii de la Corabia:
— Elicopterul e chiar acum deasupra noastră. Merge repede şi ne-a ajuns din urmă, le explica el, păstrând cursul glumei care o distra grozav pe Mădălina. Şi ce idee îi vine lui Şerban? Era un camion foarte mare în preajmă, dar era oprit. Şoferul nu înţelegea ce vrea Şerban de la el. S-a dus în faţă la motor şi i-a zis şoferului:
— Lasă motorul să meargă!
S-a dus cu telefonul lângă motor şi continua să le spună celor de la Corabia povestea inventată de el.
— Uite, acum a ajuns, ăsta care se aude acum e elicopterul.
Şi Mădălina, care, chipurile, cobora pe scară, spunea, intrând şi ea în jocul soţului:
— Acum cobor!
Ăia înnebuniseră.
— Alo, vine, sigur vine?, continuau să întrebe organizatorii, nevenindu-le să creadă minunăţia. Şi când am ajuns acolo, aşa a rămas: «Dom’le, da’ ce eforturi, să veniţi de acolo cu elicopterul!». Ne-am distrat copios atunci“, îşi aminteşte, râzând, compozitorul Titus Andrei“.


Mai multe istorii neştiute din viaţa Mădălinei Manole, doar în cartea „Mădălina, viaţa şi moartea unei vedete“