INTERVIU VIDEO Monica Tatoiu: „Sunt bătrână şi vulnerabilă“. Citeşte detalii despre războiul ei cu Elena Udrea, care o acuză că i-a „şifonat imaginea“

Profesoară de matematică, femeie de afaceri, corporatistă şi mamă, Monica Tatoiu a vorbit despre un Bucureşti al tinereţii sale, cu fasoanele, parfumurile şi cochetăriile vremii, dar şi despre un Bucureşti sufocat de maşini, ticsit cu blocuri de sticlă şi ciunteli arhitecturale. Ea ne-a vorbit şi despre conflictul în instanţă pe care îl are cu ministrul Turismului, Elena Udrea.

BUCUREŞTEAN DE-O VIAŢĂ  Trei lucruri pe care nu le ştii despre Monica Tatoiu. „Soţul meu zice că sunt o proastă“

Adevărul de Seară: Ce s-a schimbat în 30 de ani pe strada Dăniceni?

Monica Tatoiu: Uitaţi (arată spre un bloc de sticlă împestriţat cu termopane şi înfipt între două case cu arhitectură interbelică), ce înseamnă perioada post-Revoluţie în România. Totul este superb, case cu etaj şi a venit un mitocan şi a tras chestia asta, fără respectarea niciunei norme. Ce lumină au apartamentele astea? N-ai voie să pui termopan, să strici faţada. Suntem în sectorul 1 al Capitalei. Ştiu cum se dau avizele. A distrus un colţ de rai. Cum poate un om cu bani şi fără educaţie să agreseze spaţiul urban în aşa hal?  În Germania trebuie să ai aprobarea vecinilor pentru a cumpăra un imobil.
Înainte, nu erau atâtea maşini care urâţesc străzile. Chiar şi eu am trei maşini (mărturiseşte vinovată). Aceasta este tot o componentă a lipsei de educaţie a oamenilor care s-au îmbogăţit după Revoluţie. Prin anii ’50, până în ’70, mama a avut probleme, bunicul a fost închis, dar şi-au revenit toţi, pentru că omul cu carte nu poate fi îngenuncheat.



Vă consideraţi un om care s-a îmbogăţit după Revoluţie?

Nu, eu am avut întotdeauna bani, tata a fost medic cardiolog.

Citeşte prima parte a interviului AICI

Aveţi nostalgii?

Am nostalgia traiului de aici. Aici nu era comunism, lumea se respecta, conversaţia inteligentă prospera. Nu e nostalgia după comunism, ci după normalitate. Şi nu erau numai nomenclaturişti. Era o lume de artişti, de scriitori. Ăsta era Bucureştiul anilor ’70. Nu era o chestie de mitocănie atunci. Acum e mai multă mitocănie în zona puterii decât în anii ’70. Activiştii de partid erau invizibili şi le era frică să se afişeze cu ce au furat, din cauza legii 18.
Timişoara, pe vremea lui Ceauşescu, se spunea că e cel mai frumos din România. Acum e o ruină.

Unde vă faceţi piaţa?

Eu îmi fac piaţa la Domenii. Dar înainte mergeam şi la 1 Mai. Se găseau cartofii noi, dar se terminau repede. Când ieşeau căpşunile dispăreau de pe tarabe imediat. Atunci, aveai bani, dar n-aveai ce să cumperi, acum, ai ce să cumperi, dar n-ai bani. Acum, după 14 ani de multinaţională, am o avere care-mi permite. Nu lux, dar...



Lumea că asociază imaginea cu Oriflame. Ce faceţi acum?

Conduc Fundaţia „Noi citim“, care are un proiect superb: „La petite biblioteque sur la plage“. Am reuşit să închiriez o jumătate de terasă la Hotelul Venus din Mamaia, unde avem o bibliotecă. Mergi şi închiriezi pe gratis. Mai conduc încă o organizaţie prin care o să promovăm purtatul pălăriilor pe plajă. Eu am în total, cu tot cu cele mâncate de molii, vreo 300 de pălării. Am cinci sau şase proiecte, pe unul nu-l spun. Sunt proiecte culturale, de educaţie.

Mai daţi meditaţii la matematică?

Nu mai am răbdare să dau meditaţii, dar încerc să creez o bază de meditatori foarte buni, pe care să o pun la dispoziţie, să găsesc formatori foarte buni, care să facă reconversie profesională.



În timpul plimbării pe strada Gheorghe Brătianu (fostă Dăniceni), Monica Tatoiu este recunoscută de o fostă vecină, din vremea studenţiei. O doamnă venerabilă, Elena Filimon, care locuieşte în aceeaşi casă în care a locuit între 1978-1980 Monica Tatoiu, din anul 1948. Se stârneşte o conversaţie între cele două:

Elena Filimon: Când aţi locuit aici?

Monica Tatoiu: Stăteam la etaj, în camera aia mică. Eu am venit în 1978.



E. F.: Eu stau tot aici, din ’48. Alături stăteau ruşii (n. r. Agenţia de presă Itartass), lângă, acum, stă Vântu. L-am văzut de vreo trei ori.Aici a fost şi sediul Realitatea TV pentru o perioadă. Acum nu stă nimeni, a fost retrocedată.
M.T.: Nu mă mai tineţi minte? Eram mică şi slabă. (Îşi dă jos pălăria pentru a i se arăta bătrânei). Aveam un iubit care-mi cânta serenade, Sorin, cel de-al doilea soţ al meu. Acum este profesor de matematică la Padova, cred. S-a căsătorit şi el când m-am căsătorit eu cu Tatoiu. Avea părul lung şi cânta la chitară şi îl îmbrăcam în cămăşi de trubadur. Aici pe terasă (arată spre terasa casei unde a locuit) mi-am descoperit pasiunea pentru bridge.
La Marga Boureanu veneau mereu Dina Cocea şi Camelia Dăscălescu. Dina Cocea m-a învăţat să cobor scările. Mi-a pus cărţile pe cap. M-a învăţat să fac conversaţie, să nu fac excese vestimentare. Aaaa, şi mai e ceva! Toma Caragiu, în filmul „Actorul şi sălbaticii“ a dormit în patul Margăi, patul florentin care a fost împrumutat pentru film. E o casă încărcată de poveşti...

Aţi făcut o trecere bruscă de la o zonă centrală şi elegantă a Capitalei, către periferie...

Daaa... (râde) În ’81 m-am mutat în Drumul Taberei, vizavi de Tricodava. De ce m-am mutat? În ’80 am devenit profesoară la Şcoala nr. 121. 10 ani am predat acolo, l-am avut elev pe Cristi Boureanu.

În Drumul Taberei, am dărâmat zidurile dintre camere. Şi mi-am luat o bibliotecă Lengyel, de pe Lipscani, de la un anticariat. A costat 11.000 de lei. Mi-am luat şi nişte fotolii Louis Filip. Ador mobila veche.

Elena Filimon se retrage cu promisiunea să zugrăvească altă dată imaginea unui Bucureşti de acum mai bine de 50 de ani.

Ce are mai bun Bucureştiul?

Nucleul cultural era aici şi de asta am venit. În timp, acest nucleu cultural s-a păstrat. Îl vezi la târgurile de carte, la Festivalul Enescu, unde ai nevoie de pile să prinzi bilet. Oamenii aceştia care se hrănesc din artă există. Sunt plecaţi în afară şi vin special pentru Festivalul Enescu. I-am văzut şi la Bookfest şi la Gaudeamus, şi la târgurile din provincie. România citeşte, dar este o România pe care tabloidele n-o pot vinde pentru că nu au consumatori. Am întâlnit copii geniali, bine crescuţi. România respiră datorită acestor grupuri care s-au autoizolat. În Timişoara e la fel. Clasa mijlocie e foarte închisă.



Cum aţi fost acceptată, integrată în cercurile bucureştenilor?

Când am venit în Bucureşti, eram anul doi de facultate. Mi-a fost greu, fată fiind, să fiu primită în gaşca colegilor care erau în mare parte băieţi.
Boris Singer, care are editura Sigma, era unul dintre băieţii de 10. Un altul lucrează la institutul de matematică.
Am terminat facultatea cu media 9.98, dar am învăţat pe rupte, în timp ce băieţii ăştia luau 10 pocnind din degete.

V-aţi gândit să vă implicaţi în structurile administrative ale Bucureştiului?

Păi, am şi candidat la Primăria Capitalei. Dar, eu sunt mai bună să-i ridic pe alţii. Am început o mişcare, asanusemaipoate.ro, şi căutăm în fiecare judeţ un reprezentat al societăţii civile pe care să-l sprijinim. Mă duc să strâng bani pentru asta. Am găsit deja 3-4 oameni de încredere. Sunt tineri, 35 de ani, căsătoriţi, cu copii, n-au afaceri. Este o campanie de luptă împotriva absenteismului, trebuie să mergem la vot. Facem campanie numai online, după modelul Obama. Cine vrea să meargă alături de noi, să pună bani. Ai încredere în Monica Tatoiu, pune cinci lei în fiecare lună, nu toţi odată, câte cinci lei în fiecare lună. Obiectivul meu – 10 oameni tineri frumoşi pentru o societate sănătoasă.

Vreţi un singur primar pentru Capitală?

Vreau ca fiecare primar să fie ales direct. Nu e de ajuns un primar pentru Capitală. Acum mă pregătesc să plec în SUA, stau un an. Fiul meu vrea să se facă arhitect. Toată lumea i-a băgat în cap că dacă Dinu Patriciu poate, şi el o să facă bani şi arhitectură. A vrut să se facă inginer, dar a spus că nu câştigă suficient. Merge la Savannah, în Georgia.

Care este cheia succesului?

Tot ce ştiu o să transmit mai departe. Sunt bătrână şi tarată. Am 54 de ani. Sunt vulnerabilă. Eu cred în reîntoarcerea la tradiţii. Trebuie să redescoperim România tradiţională şi Bucureştiul fără mitocani. Am întâlnit voluntari, sunt oameni frumoşi. Staţi departe de cluburi de fiţe, de mitocani, că altfel îi alimentăm să se înmulţească.



Cum aţi rezistat 14 ani într-o multinaţională?

Am citit kilometri de cărţi înainte să lucrez în multinaţională, iar oamenii citiţi sunt liberi. Oamenii care citesc cărţi de dezvoltare personală şi sunt spălaţi pe creier cu power-point-uri ajung în multinaţională. Şansa mea a fost că am citit şi după cinci ani mi-am dat doctoratul în formare.

Simpatii în viaţa politică aveţi?

Îmi place primarul din Roman, Laurenţiu Leoreanu, care este profesor de matematică. Îmi place Andreea Vaas, Olguţa Vasilescu. Nu îmi place Aura Vasile, iar cu Elena Udrea am un proces. După ce am citit nişte bloguri despre doamna în cauză, Udrea, primisem şi nişte mailuri din Spania, aveam o informaţie tare. Era verificată sursa, dar în instanţă nu puteam să spun. Doamna Udrea m-a dat în judecată că-i şifonez imaginea. Am însă un avocat foarte bun.

Există amante în politica românească?

Istoria nu se reinventează, se reciclează. Există o carte „Amante şi regine” despre care Adriana Săftoiu mi-a spus că dacă o citea înainte, nu se mai ducea consilier la Cotroceni.