INTERVIU Huidu şi Găinuşă: „Combatem bătaia cu bătaie de joc!”

„Cronica Cârcotaşilor“ a intrat în vacanţă până la toamnă. Înainte de concediu, cârcotaşii au vorbit despre televiziune, colegii de breaslă şi despre ameninţări cu bătaia. În faţa întrebărilor „Adevărul de Seară“, cei doi se comportă la fel ca în faţa camerelor de filmat sau a microfonului de la Kiss FM, dezinvolţi, plini de umor şi „răi“.

Adevărul de Seară: Ce faceţi toată vara?
Şerban Huidu: În ultima emisiune au fost nişte copii pe-acolo. Încercăm să-i facem să-şi aducă aminte cine e străinul care intră seara pe uşă şi pleacă dimineaţa la prima oră.
Mihai Găinuşă: Familia ne duce dorul.

Există viaţă după Cronică?
Ş.H.: În vacanţă, da, există viaţă după Cronică. Dacă n-ar fi vacanţele astea, probabil că soţiile şi familiile noastre şi-ar lua câmpii cu totul. Din fericire, mai avem ceva weekend-uri şi aceste vacanţe în care încercăm să reparăm ce am stricat în timpul sezonului, când n-avem de niciunele.

Care post e mai cârcotaş: TVR1, TVR2 sau TVR Internaţional?
M.G.: Cârcotaş? Poate de cârcotit!
Ş.H.: Toate sunt, pentru că toate cele trei posturi aparţin unei mari familii. Acolo toată lumea se-nrudeşte. De la primul cameraman la ultimul portar. Trebuie să fie cumva rude. Nu se puteau trage unii pe alţii atât de bine.

Aveţi o altă „preferinţă"?
M.G.: Mie mi se pare că trustul Intact este cel mai de cârcotit, pentru că are mai multe posturi decât telespectatori.
Ş.H.: Decât mulţi fără rost, mai bine puţin şi prost. Dar, iată, nu se respectă această zicală în trustul Intact. Şi nu, nu suntem pro-Băsescu dacă am zis aşa ceva despre ei.
M.G.: Şi, oricum, mie mi se pare că e greşit sloganul lor, „regele divertismentului în România". Eu cred că un slogan bun ar fi „regele plânsului în România".

Pe care vedetă de televiziune sau de Dorobanţi nu aţi prezenta-o în emisiune?
Ş.H.: Mai întâi că niciuna dintre vedetele de televiziune nu a ajuns în emisiune. Ajung la noi doar ca exemple negative. Nu cred că aţi văzut la noi în emisiune vreo panara..., adică starletă de genul acesta.
M.G.: Panaramă de Dorobanţi... Cercul respectiv este foarte vicios la propriu. E un număr de fix persoane care se combină între ele. Maria Marinescu cu Ion Ion Ţiriac. Ion Ion Ţiriac cu Lazariuc. Sunt „n"-şpe combinaţii. Şi atunci mediul respectiv este aproape patogenic. Sunt multe bacterii acolo. Nu e bine nici măcar să pui mâna, dar să te gândeşti să le aduci în emisiune, care e dezinfectată şi curată, nişte spirochete.
M.G.: Dacă emisiunea noastră e comparată cu un tomberon, să zicem, în care aruncăm aceste pseudo-vedete, vreau să spun că în ultimul timp nu mai prididim cu ridicatul capacului şi aruncatul pungilor. Pentru că apar foarte multe, pe bandă rulantă.

Care sunt ultimele apariţii intrate în top?
Ş.H.: „Bomba" lui Tănase, parcă aşa o cheamă p-aia?
M.G.: Aia nu a încăput în tomberon, a rămas cu fundul afară. Aialaltă, Bianca.
Ş.H.: Ştiţi că acum noi creştem în spiritul ecologist, iar materiile plastice nu pot fi aruncate oriunde. Trebuie un tomberon special pentru plastic, pentru că e refolosit. Nu e biodegradabil.
M.G.: D-aia plasticul a rămas atât de mult în peisajul media, pentru că este nedegradabil.
Ş.H.: Pentru ele, „Plastic is fantastic!", cum ar spune cineva.

Cine e binevenit oricând la voi?
Ş.H.: Sunt ceva oameni. Ne-am chinuit în ultima emisiune să-l aducem pe Nicu Alifantis, care era extrem de ocupat. Îmi pare rău că n-a venit să ne cânte în emisiune Andrieş. Îmi pare bine că a venit Iris, Direcţia 5.
M.G.: Ne pare rău că a venit şi ne-a făcut să plângem domnul Băsescu, de exemplu.
Ş.H.: Cu lacrimi de sânge...
M.G.: Ne pare rău că nu a venit domnul Geoană, pentru că este atât de distractiv, dar a venit la radio.

Pe premierul Emil Boc l-aţi chema?
M.G.: Am putea să-l chemăm pe Boc, dar ne-ar trebui un scaun mai înalt.
Ş.H.: Nu, nu ne-ar trebui un scaun, pentru că putem să-l punem între noi şi să spunem că-l avem invitat.

Ce i-aţi spune lui Boc dacă v-aţi vedea cu el faţă în faţă?
M.G.: Faţă în faţă e imposibil fizic.
Ş.H.: I-aş zice să mai lase coasa, că a făcut căpiţe, căpiţe... de şomeri.

Dar lui Berlusconi ce i-aţi spune?
Ş.H.: Să mai taie din ele, din fete.

Câţi v-au ameninţat cu bătaia?
Ş.H.: Mulţi. Dar noi avem o cârcă rezistentă. Mai grav este că nu „cârcile" noastre încasează bătaia, ci maşinile noastre. Unele „primesc" vopsele, altele - cauciucuri sparte. Recent mi-au spart luneta. După emisiunile cu Geoană şi Băsescu am avut vopsea pe ea şi toate cauciucurile sparte.
M.G.: Noi combatem bătaia cu o bătaie de joc. Să vedem cine e mai tare. N-avem procese. Am avut unul singur.
Ş.H.: Nici n-a început. E vorba de domnul Hâncu, cutremurologul, care ne-a cerut 23 de milioane de euro, bani cu care el vroia să facă o televiziune în care să prezică doar cutremure. Dar trebuia să vedeţi plângerea: n-avea literă mare, n-avea punct. Nu s-a prezentat la proces.

Aveţi ceva cu Mircea Badea sau el are ceva cu voi?
Ş.H.: Noi n-avem nimic cu el, doar el are ceva cu mine, personal. De fiecare dată, dacă vă uitaţi la istoria conflictului, rare sunt momentele în care l-am atacat direct. Mereu a făcut ceva, a zis ceva şi a trebuit să-i dau replica.

V-aţi întâlnit vreodată?
Ş.H.: De multe ori. E laş. Dacă Badea ar fi aici în această cameră, n-ar scoate un cuvânt. Când se închid camerele, e foarte laş.
M.G.: Eu apreciez la Mircea Badea faptul că, deşi Dan Voiculescu i-a interzis să vorbească despre noi, el o face. Mi se pare că-l înfruntă... El o să aibă credibilitate când o să lucreze în afara trustului.

Câţi bani aţi cere să vă mutaţi cu emisiunea la alt post?
M.G.: Mai degrabă am da noi nişte bani să rămânem la Prima, că avem independenţă.
Ş.H.: Au fost propuneri. E totuşi un produs de televiziune care rezistă de zece ani, la o televiziune care n-a fost niciodată de top. Prima e o televiziune importantă, interesantă, care n-a ajuns niciodată acolo. Din diferite motive. Faptul că acţionariatul este străin ne ajută să fim total independenţi. Chiar dacă pentru cei care se uită la Antena 1 a fi independent înseamnă a fi susţinătorul preşedintelui. Cine citeşte blogurile noastre va vedea că suntem echidistanţi. În peisajul media românesc, faptul că oameni cu interese politice îşi fac tot felul de trusturi este nociv. Şi asta s-a văzut. Preşedintele Băsescu nu e o fericire că a ieşit preşedinte. Că n-a făcut nimic din ce a spus în primul mandat, dar trebuie să recunoască toţi că a ieşit preşedinte din cauza lor.
M.G.: Părerea mea este că singurul post la care am pleca de aici ar fi Cârcotaş TV.

Aţi vrea să vă faceţi un post?
Ş.H.: Din păcate, costurile sunt foarte mari, iar noi nu avem un mogul care să ne susţină. Unul care să facă bani din piaţa de capital, din relaţia cu sindicatele.
M.G.: Dacă am avea conturile Ceauşeştilor, ne-am face patru televiziuni.
Ş.H.: Facem şi Bebeluşe TV.

La ce vă uitaţi la TV, în afară de Prima?
M.G.: Eu nu mă uit la Prima.
Ş.H.: National Geographic, VH1.

Dintre cele româneşti?
Ş.H.: Ne uităm la ştiri, la filme. Mai scapă şi Antena câte un program bun, dacă e extern.
M.G.: Singurul post de televiziune românesc pe care l-am scos din grilă pentru ca fata mea să nu ajungă să-l vadă este Taraf TV.

Rugaţi-l ceva pe Oprescu.
M.G.: Să se mute.
Ş.H.: Pe domnul Oprescu putem să-l rugăm un singur lucru. Pleaaaaacăăăăă! Du-teeeeeee!

Dacă aţi fi în locul lui, ce-aţi face prima dată?
M.G.: Mi-aş dat demisia.

În ce zonă a Bucureştiului n-aţi locui?
Ş.H.: Dacă ar fi după mine, n-aş locui în Bucureşti. Oraşul n-are o dezvoltare sănătoasă, aşa că aş sta într-o căsuţă de lângă pădure. Pe şosele nu poţi să ajungi, tren nu ai, metrou nu ai până la margine, şi atunci stăm toţi ca boii, 9.600 de oameni pe kilometrul pătrat, într-un oraş care moare şi are nevoie de un doctor doar pentru a constata decesul, nu pentru al primări.
M.G.: Eu n-aş sta în Pipera. Mi-e frică să nu fiu sechestrat... Adică să nu pot să ies.

Unde ieşiţi la bere?
Ş.H.: În niciun caz pe Banu Manta... Nu prea ies.
M.G.: Eu nu ies la bere, nu „intru" la bere.

Aţi aflat ce salariu are Esca?
Ş.H.: Are unul foarte mare. De câte ori îl ridică, face hernie.
M.G.: D-asta şi-a rupt piciorul, mi-a spus mie. Ce munte, ce schi... I-a căzut salariul pe picior.

Schimbaţi ceva în sezonul următor?
M.G.: Ne-am propus să tăiem 25% din salariile bugetarilor în emisiune. E o modă.

Ce vă cere lumea pe stradă?
Ş.H.: Să facem poze şi mă strigă foarte entuziasmaţi: Găinuşăăăăăă!
M.G.: De când e guvernul Boc la putere, din ce în ce mai mulţi oameni ne cer bani.

Mihai, mai pregăteşti o carte?
M.G.: Nu, am făcut o pauză, am scos una.
Ş.H.: Eu o să-i public poveştile pe blogul meu, despre care el zice că e dur. Dar n-a citit cartea lui.
M.G.: Cum am făcut ultima carte: mi-am scos toate textele din calculator despre România şi realităţile româneşti şi îmi propun să reeditez isprava de anul trecut cu „Povestiri mortale".

Cine-i Huidu
Şerban Huidu (34 de ani) s-a născut în Bucureşti. A absolvit Academia de Studii Europene însă nu a profesat niciodată în acest domeniu. Are acasă o întreagă colecţie de albume AC/DC, postere, reviste şi fotografii cu idolii lui. În 1995, Şerban s-a angajat la Radio 21, unde a lansat emisiunea „Cronica Cârcotaşului", un pamflet la adresa politicienilor vremii. În 2000, „Cronica Cârcotaşului" a debutat pe micile ecrane, la Prima TV. Atunci cand are puţin timp liber fuge la munte împreună cu soţia Cristina şi cei doi fii Rareş şi Mircea.

Cine-i Găinuşă
Mişu (40 de ani) cum îi spun prietenii, s-a născut la Sibiu şi a absolvit Şcoala Superioară de Jurnalism. Cârcotaşul şi-a aprofundat studiile la Paris şi Strasburg, acolo unde a primit două burse media. Înainte de a intra în presă, Mihai a lucrat la o centrală telefonică, ca electromecanic, „om al muncii", cum îi place lui să zică. La fel ca şi colegul Huidu, Găinuşă a început să lucreze la radio în 1995. În 2009 Mihai Găinuşă revine cu o nouă apariţie literară, „Povestiri mortale". Cea mai mare realizare a lui Mihai Găinuşă este fiica sa Eva Ioana.