Bucureşti: George Onofrievici este copilul de trupă al metroului

George are, la doar 19 ani, 25.000 de fotografii de la metrou. Fascinat de tuneluri şi de trenuri, tânărul este cunoscut deja de majoritatea angajaţilor Metrorex.

Scheme, fotografii şi documentaţie cât pentru o întreagă bibliotecă. Asta a strâns George Onofrievici în mai bine de doi ani pentru a-şi alimenta o pasiune iscodită din banalitatea de a merge cu metroul. Cunoaşte locul şi rolul fiecărui şurub din componenţa unei rame de metrou, fie că este vorba despre un model IVA (n.red. trenurile vechi), fie că este vorba despre un Bombardier.  Mai mult decât atât, tânărul este copilul de trupă al metroului bucureştean, fiind nelipsit de la orice eveniment legat de acest mijloc de transport.

Angajaţii de la Metrorex îl ştiu ca pe calul cel breaz pentru că este de-al casei în cele patru depouri din Capitală. George a creat un site (http://metrou.transira.ro) dedicat metroului bucureştean, unde se găsesc schemele de circulaţie ale trenurilor, pe care le-a făcut după cele existente în dispecerat, o istorie a metroului, dar şi o descriere amănunţită a tuturor trenurilor care rulează pe magistralele Metrorex. Ideea realizării site-ului i-a venit după ce a participat la inaugurarea tronsonului spre Anghel Saligny, în noiembrie 2008, iar acesta a devenit accesibil la 5 aprilie 2009.

Prima vizită în depou
Meteahna pentru şine o are încă de când era copil. „Aveam un unchi care lucra pe locomotivă undeva la Regionala Suceava, iar, când mergeam la el, eram toată ziua pe locomotivă. De aici a pornit totul“, povesteşte tânărul. Apoi a apărut misterul metroului şi de aceea, după terminarea liceului, George a ales Facultatea de Transporturi, fiind acum  student în anul I.

George Onofrievici are soluţii, idei  şi planuri proprii de dezvoltare a reţelei bucureştene.
„Până acum doi ani nici nu mergeam cu metroul, circulam doar la suprafaţă. Apoi a început să mă roadă curiozitatea. Prima dată am intrat în depou în 2007, pe blat, la IMGB”, îşi aminteşte studentul. Dar „trasul cu ochiul” pe după gardurile depourilor nu a fost de ajuns  pentru tânăr. „Am făcut cerere la Metrorex să mi se permită accesul în depouri. Am trimis ceceri peste cereri până s-au convins oamenii care îmi sunt intenţiile“, povesteşte el.  Astfel a ajuns să pătrundă în toate cele patru depouri: IMGB, Pantelimon, Militari şi Ciurel.

Acolo a descoperit prima ramă care a circulat în Capitală, trenuri care urmează să fie trimise la casat, dar şi prototipuri viitoare.  Indicativul primului tren care a circulat timorat, prin tunelurile de sub Bucureşti este 009. L-a studiat, l-a fotografiat şi l-a agăţat la mica sa istorie despre metrou. „Când va creşte mare” le va aduna pe toate într-o carte a lui, însă până atunci, este autorul fotografiilor publicate în cartea „Metroul românesc şi metrourile Terrei”, semnată de publicistul Ilie Tănăsescu.

Ce-i place
Ca orice tânăr de vârsta lui, George spune că îi place să se distreze. „Nu sunt un «no lifer». Chiar la un moment dat mă întreba directorul firmei de mentenaţă de la Metrorex dacă mai am timp şi de distracţie, pe lângă pasiunea pentru metrou“, se amuză el.
Ce nu-i place
Studentul afirmă că nu-i plac oamenii care nu sunt punctuali, dar nici cei care nu au cuvânt, care lasă lucrurile de la o zi la alta.

Profil
Născut: 17 mai 1990, Bucureşti
Studii: Colegiul Naţional „I.L. Caragiale“
    Facultatea de Transporturi, Universitatea Politehnică, Bucureşti
Familie: Mai are un frăţior de 5 ani.

Întrebări şi răspunsuri
De unde ţi-ai adunat informaţiile, de pe internet, din cărţi?
Informaţiile disponibile pe internet sunt discutabile şi nu prea poţi pune bază pe ele. Cea mai mare parte a informaţiilor o am direct de la sursă. Adică am vorbit cu oamenii de la metrou. E foarte interesant să afli povestea unei rame spusă de mai mulţi mecanici.

Câte fotografii ai de la metrou?
Aproximativ 25.000. Dar toate pozele pe care le fac eu în depou sau în staţii trec prin filtrul celor de la Metrorex mai întâi, pentru ca ei să aibă controlul asupra tot ce fotografiez eu, pentru că nu tot ce înseamnă metrou în Bucureşti aparţine de ei.