Stiri din Bucuresti

La trei luni de la moartea marelui actor Gheorghe Dinică, soţia acestuia a dat un interviu în revista Q-magazine în care vorbeşte despre marea sa iubire şi viaţa minunată pe care a trăit-o alături de el, în cei aproape 14 ani de căsnicie. 

Citeşte şi:

Actorul Claudiu Bleonţ îi dedică rolul din „Amadeus" maestrului Gheorghe Dinică

„Gheorghe nu era genul care să-ţi spună «te iubesc» non stop. Îmi spunea doar că sunt cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată", a declarat Gabriela Dinică.
Amintirile din perioadele trăite alături de maestru încă îi aduc zâmbete, dar şi lacrimi pe chipul Gabrielei. „Avea multe cuvinte de duh. Dintre ele, s-au păstrat foarte puţine. Eu dacă vi le spun acum, n-au niciun haz. Râdeam atât de mult cu el. Atât de mult...", a declarat tristă Gabriela.

Gheorghe Dinică îşi dedica aproape tot timpul actoriei, fiind susţinut zi de zi de soţia lui. „Asta era viaţa lui: să joace! Şi n-a refuzat niciodată, pe nimeni", a spus soţia regretatului actor. Ea şi-a amintit petrecerile la care Dinică obişnuia să meargă. „De multe ori îl întrebam, mirată: «Numai cu banii de la un singur film îţi puteai face câte o vilă. Ce s-a întâmplat?». Îmi răspundea: «Dragă, eu nu mi-am făcut vile, dar ospătarii care m-au servit, cu siguranţă au câte una»", a spus Gabriela.

„Sunt aproape 14 ani în care noi n-am fost despărţiţi nici măcar o zi"
„Anii petrecuţi alături de Gheorghe Dinică au fost sublimi, au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Cred că a fost şi vârsta, eram amândoi mai maturi... şi omul de lângă tine. A fost total deosebit! Şi chimia aia dintre noi... a funcţionat perfect! Cea mai frumoasă amintire? Ooo, sunt multe (izbucneşte din nou în plâns). Sunt aproape 14 ani în care noi n-am fost despărţiţi nici măcar o zi", a răspuns Gabriela în interviul din Q-Magazine.

Chiar dacă era bolnav, nu a încetat să lucreze

Boala actorului, diagnosticat în urmă cu şase ani cu Alzheimer, i-a apropiat şi mai mult pe cei doi. Actorul avea nevoie de o cască pentru că de multe ori uita replicile din piesele de teatru. „Au fost momente când ieşea din scenă, se înspăimânta - bine, e un hău ce-i acolo la «Teatrul Naţional», este pur şi simplu un hău, e aşa... o mare gaură neagră şi a avut momente când s-a pierdut acolo", explică Gabriela. Cu toate acestea, actorul nu a încetat să lucreze. „Mi-au spus şi medicii, am citit şi eu foarte mult şi cea mai bună terapie la el era terapia asta ocupaţională, pentru că altfel, stând şi nefăcând nimic, s-ar fi degradat mult mai repede. La telenovele a mers în primul rând de dragul lui Adrian Sârbu - ţinea la el foarte mult - şi pentru ca să facă ceva. Şi acum, chiar la final, în ultimii doi ani, teatru nu ştiu dacă ar mai fi putut să facă. Şi pur şi simplu nu-l mai chemau... Era mai greu pentru că nu toate teatrele ar fi putut să-i procure o cască sau... nu ştiu... Nu ştiu...".

Mulţi colegi de breaslă ştiau cu ce boală se confruntă maestrul, dar au perferat să nu spună din consideraţie pentru acesta. În schimb, primul care a vorbit public despre alzheimer-ul lui Dinică a fost Nelu Ploieşteanu. „Sunt profund supărată pe el. A spus că oricum Gheorghe avea alzheimer şi de asta a murit, or, nu-i deloc adevărat. Se ştie clar că din asta nu se moare. Apoi se plimba de la o televiziune la alta, dându-i-se mare prieten. De ce n-au apărut să spună asta Beligan sau Moraru, care chiar l-au iubit", se întreabă Gabriela.

Gabriela şi Gheorghe Dinică s-au căsătorit în anul 1993, iar Gabriela crede că a fost dragoste la prima vedere. „După doar o lună m-a cerut de soţie!" El spunea mereu că se visează căsătoriţi, dar ceea ce a pus cu adevărat capac a fost o ştire care a circulat timp de o săptămână prin toate ziarele şi pe la toate posturile de radio: „Dinică s-a însurat!" Văzând frenezia ce-i măcina pe ziarişti, Gheorghe Dinică a concluzionat cu umorul caracteristic: „Hai să ne căsătorim, să nu-i facem de râs".