Fac baie ca pe vremea lui Traian

Sute de bucureşteni se spală şi în zilele noastre la o baie comunală veche de 120 de ani. Unii dintre ei sunt clienţi fideli de mai bine de jumătate de veac. Avocaţi, doctori, sportivi şi boschetari, toţi se igienizează laolaltă de ani buni la baia publică „Griviţa”.

„Ce este mai rece în România decât apa rece? Apa caldă”. Aşa sună un banc care exploata lipsurile regimului trecut şi care se poate aplica la fel de bine şi în situaţia de azi, ar spune-o mulţi dintre bucureştenii fără pudoare care se spală spate în spate cu alte cinci-şase persoane în aceeaşi cameră.
Am nimerit în ziua în care au acces aici doar femeile. Un grup de doamne cu păr cărunt, acoperite doar cu un prosop, deloc jenate de prezenţa noastră şi stratul de haine în plus pe care îl avem, se plimbă nestingherite precum nişte căprioare, pe vârfuri, pe holul dintre vestiar şi baie. „Haideţi fetelor, nu uitaţi săpunul şi tratamentul!”, strigă una dintre ele în spate.

Clienţi fideli de jumătate de secol
Mirosul de intimitate se mută într-o baie care arată ca o garsonieră confort 3, din care ies vapori de abur prin tocăria crăpată a uşii de la intrare.
Doamnele iau baia ca pe un loc de destindere şi de întâlnire, deşi condiţiile nu sunt tocmai de lux. „Era bine şi acum 30-40 de ani, numai că nu era atâta curăţenie. Condiţiile de igienă erau un pic mai precare, ca pentru vremea respectivă”, spune doamna Monica după un duş „de 70 de grade”.
În discuţie se bagă şi doamna Sica, de 85 de ani, care, în costumul Evei, crezând că suntem de-ai casei, şi ne invită la sauna uscată alături de ea. „Hai mamă, dezbracă-te şi hai repejor să transpirăm la saună”. Nu se ruşinează când îi spunem că suntem ziarişti, ba chiar încearcă să ne convingă cât de sănătoşi sunt aburii de la Griviţa.

„Eu am mari dureri de oase de la reumatism şi vin aici de câteva ori pe săptămână încă de acum 60 de ani, de când eram mică şi mă aducea mama mea pentru că nu aveam acasă apă caldă. Acum am, dar vin din obişnuinţă. Nu mai este ca pe vremuri, când nu puteam pleca joia de acasă că venea apa caldă”, spune ea, fixându-ne cu privirea, parcă pentru a ne distrage atenţia de la goliciunea ei.

Servicii all inclusive
Oamenii s-au învăţat cu loviturile de bici ale comunismului, perioadă când primeau apă caldă, mai în glumă, mai în serios, doar în zilele de post. „Toată copilăria am facut baie marţea şi joia, de la 7 la 10, într-o luptă perpetuă printre căzile cu rufe. Nici acum n-o duc mai bine. Locuiesc pe-aici, pe lângă Gara de Nord, şi mi se opreşte apa caldă foarte des. Şi pe mine tot mama mea m-a adus prima dată aici, acum mulţi ani, şi de atunci vin fie şi când am apă caldă acasă pentru că-mi place compania”, completează altcineva.

Timpul curge greu, pentru că duşurile doamnelor se prelungesc de fapt până la câteva ore, asta pentru că baia Griviţa dispune de mai multe servicii, printre care şi saună uscată şi umedă, precum şi un bazin cu apă rece sau cabine individuale, pe care femeile le „bifează” de fiecare dată când vin aici.
Preţurile sunt modice, de 10 lei pentru orice serviciu, însă copiii şi pensionari au reducere şi plătesc doar 3 lei. În acest preţ mai intră şi un prosop care se înmânează înainte de baie şi un cearceaf înainte de a intra în sauna care arată mai mult ca o baie dezafectată.

„Pot să am şi un super jacuzzi acasă, dar aburii de la baia „Griviţa” sunt de neînlocuit” – Alexandra, 26, contabilă

„Rică Răducanu obişnuieşte să vină la noi pentru saună împreună cu alţi sportivi veterani” – Nuţi Florea, directoare Baia comunală Griviţa

„Nu mi-e ruşine de nimeni. Vin de 60 de ani să fac baie aici. Acum mă tratez de reumatism cu aburii şi sauna” – Sica, 85, pensionară


Peste 100 de clienţi pe zi

Baia comunală „Griviţa” este tranzitată zilnic de peste 100 de persoane, deşi pereţi aproape stau să cadă peste ei, întrucât recondiţionarea centrului până la structura subternaă şi pavajul nu s-au făcut niciodată, de 120 de ani, decât superficial, din lipsă de fonduri. Printre cei care ajung însă aici fără să strâmbe din nas se numără însă şi doctori, sportivi, avocaţi, contabili, dar şi pensionari, florari, simpli zilieri sau boschetari.