Elena, profesoara care îi învaţă pe copii cum să trăiască frumos

Tânăra este profesoară de muzică la Palatul Naţional al Copiilor şi îi învaţă pe cei mici să cânte în cor, să danseze şi să cânte la pian. Ea se dă peste cap pentru a-i ajuta pe copiii talentaţi de la cor să participe la un festival din Shanghai. Numai drumul şi cazarea se ridică la câteva mii de euro,bani de care părinţii copiilor nu dispun.

Pentru Elena Maria Nicolai, a fi profesoară la corul Meloritm de la Palatul Naţional al Copiilor nu este un loc de muncă, ci pasiunea vieţii ei. Mai bine de 100 de copii participă la lecţiile de muzică ale tinerei profesoare şi cei care sunt mai talentaţi ajung pe scene mari din ţară sau chiar din lume. Elena spune că este o muncă titanică să scoţi ce este mai bun dintr-un copil, să-l disciplinezi şi să-l şlefuieşti, dar când vede ce frumos se dezvoltă unii dintre ei îşi spune că merită efortul.

Copiii din corul Elenei, la un festival de muzică.

„Acum lucrez cu patru grupe, dintre care una de 25 de copii, este grupa de performanţă, formată din copiii aleşi pe criterii de talent şi de dăruire. Ceilalţi vin din plăcere sau aduşi de părinţi iar dacă, în timp, reiese că au înclinaţii pentru muzică, rămân şi pot face performanţă”, ne-a spus Elena. Din cor vin şi pleacă mereu copii, unii stau cu anii, alţii doar încearcă de câteva ori, văd că este mult de muncă şi renunţă. „Nu este aşa uşor pe cât pare, trebuie să cânţi, să ţii un ritm, să şi dansezi în acelaşi timp, să fi perseverent, să faci parte dintr-o echipă. Înseamnă repetiţii şi muncă. Aici nu se învaţă doar muzică, ci arta de a trăi frumos, se modelează personalităţi şi se interacţionează”, a mai spus tânăra profesoară.


Calitate cu bani puţini şi multă muncă

 Tânăra crede că se poate face calitate şi cu bani puţini, dar cu multă muncă. „Mulţii copii cred că a veni la un cor înseamnă automat că vor urca pe scenă şi vor fi vedete. La fel cred şi mulţi părinţi, iar atunci când văd că mai întâi trebuie multă seriozitate şi muncă, se lasă păgubaşi. Cei care rămân ajung într-adevăr să participe la evenimente deosebite, la concursuri internaţionale, cum ar fi Festivalul Şcolilor de Muzica de la San Remo, unde Meloritm a câştigat trofeul „Delfinul de Argint”.

La Palatul Naţional al Copiilor, elevii participă la cursuri gratuit, aici fiind singurul loc în care copiii mai pot învăţa şi altceva decât ceea ce fac la şcoală, fără ca părinţii să cheltuiască sute de lei pe lecţii particulare.

"Statul român nu ne susţine participările la festivalurile naţionale sau internaţionale"

„Tot ceea ce avem costumele, piesele din repertoriu, înregistrările, spectacolele şi deplasările la festivalurile internaţionale sunt realizate din contribuţia părinţilor. Ne facem singuri costumele, mişcarea scenică, iar când trebuie să participăm la un festival internaţional, toate cheltuielile sunt suportate de către părinţi (transport, cazare, masă, costume, orchestraţii muzicale, imprimări audio-video). Anul acesta am fost selectaţi să reprezentăm România la Festivalul Internaţional al Copiilor din Shanghai, China. Cum costurile sunt foarte ridicate, nu ne putem baza decât pe donaţii, sponsorizări deoarece statul român nu ne susţine participările la festivalurile naţionale sau internaţionale. Fac cu plăcere această meserie, chiar dacă după mai mult de 10 ani de muncă am un salariu sub o mie de lei, cum aş putea să-i mai ajut şi pe copii”, spune Elena.

Cei care vor să-i ajute pe copiii din cor să participe la Festivalul din Shanghai pot face o donaţie în contul:

RO16FNNB000902366867RO02

CUI 18199705

Credit European Bank. Elena Nicolai.

Profil Elena Nicolai

Data şi locul naşterii: 11 ianuarie 1978, Bucureşti
Studii: Universitatea Naţională de Muzică, are doctorat în muzică corală
Experienţă: preparator universitar, profesor de pian la Universitatea Valahia, soprană în corul „Preludiu” din Bucureşti. În prezent este profesoară de muzică la Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti şi conduce corul de copii „Meloritm”
Familie: căsătorită, are doi copii: David Ioan în vârstă de 5 ani şi Andrei Gabriel de 2 ani si jumătate.

Interviu:

Ai dorit dintotdeauna să faci muzică?

Da, nu-mi aduc aminte să fi dorit altceva. De mică mergeam la cor la biserică iar până în clasa a treia bunica m-a dus la lecţii de pian. Apoi am urmat şcoala, liceul de muzică şi după aceea conservatorul. Am cântat în mai multe coruri, dar visul meu a fost să am corul meu şi la Palatul Copiilor am reuşit.

Cum s-au schimbat de-a lungul anilor copiii care vin la cor?

Mă întristez câteodată pentru că realizez că de la an la an, copii sunt din ce în ce mai slabi. Nu pentru că nu mai au talent ci pentru că sunt mai puţin pregătiţi mental să aştepte, să muncească, să dăruiască mai întîi şi apoi să primească. Mulţi vor rezultate imediate, fără efort.

Ce-i place
Să-mi petrec timpul cu familia mea, să ajut când pot pe cei care au nevoie.

Ce nu-i place
Oamenii nerecunoscători, cărora le dedic timpul şi priceperea mea, ei fiind nemulţumiţi, au senzaţia că li se cuvine totul, fără să înţeleagă că timpul suplimentar pe care îl atribui pregătirii copiilor din cor este „împrumutat” din timpul pe care ar trebui să-l petrec cu proprii mei copii sau cu familia mea.