EXCLUSIV Dana Războiu despre viaţa de emigrant: „La Roma mi-e ruşine să vorbesc româneşte”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Adevărul” vă prezintă partea a doua a interviului cu fosta prezentatoare a ştirilor TVR şi Kanal D, Dana Războiu, care în urmă cu aproape trei luni, a decis să se mute la Viena. Dana Războiu a vorbit despre ochii cu care sunt priviţi emigranţii români în capitala austriacă.

Adevărul: Cum este viaţa de emigrant la Viena?
Dana Războiu:
Ciudată. Oamenii sunt foarte amabili, foarte politicoşi, dar asta nu înseamnă că-i iubesc pe români. În momentul în care te întreabă de unde eşti şi spui că eşti român, îţi zâmbesc în continuare, dar parcă zâmbetul e un pic mai artificial decât era înainte. Bineînţeles, eu nu vorbesc limba germană, iar prima întrebare este de unde eşti. De altfel, sunt nişte oameni extrem de civilizaţi. E aşa o stare de normalitate, încât e greu să o explici, pentru că tot ce se întâmplă acolo este normal. Este aşa cum trebuie să se întâmple. Oamenii circulă civilizat, dacă e roşu la semafor toată lumea opreşte. N-am văzut niciodată pe cineva să treacă pe roşu. Pentru ei este inimaginabil să treacă pe roşu „Doar de asta avem semafoare. Roşu înseamnă să oprim”. Nu şi pentru noi, românii.

Citeşte şi:

EXCLUSIV Cum s-a adaptat Dana Războiu la viaţa din Viena: „Numai menajera, româncă, mi-a cerut 1.600 de euro pe lună”

Românii sunt o naţie mai caldă, austriecii sunt ceva mai reci. Sunt amabili, dar păstrează o oarecare distanţă. Ai simţit această distanţă?

Depinde ce preferi. În România, oamenii sunt mai calzi, sau cel puţin aşa sunt recunoscuţi, însă atâta bârfă şi invidie câtă există în România, eu n-am văzut în alte ţări. Dacă mergi pe stradă, oamenii, nu numai că nu-ţi zâmbesc, dar se uită urât la tine, iar femeile se studiază unele pe altele. La Viena, orice om îţi zâmbeşte. Orice om care iese dintr-o cafenea sau intră, cu care te intersectezi la un moment dat, inclusiv în magazin la cumpărături, îţi zâmbeşte. Eu îl traduc ca un zâmbet de non-agresivitate. În România, oamenii se uită ciudat. Asta dacă te priveşte cineva în ochi.

Te întâlneşti cu românii din Viena?

Da, am prieteni la Viena. Nu întâmplător am ales Viena. Eu sunt din Arad, am făcut facultatea la Timişoara, deci la graniţa cu Ungaria. Bunicii mei au trăit în Imperiul Austro-Ungar, mi-au povestit despre Imperiul Austro-Ungar. Prietenii mei din Timişoara, unii dintre ei la Viena, ei spun în continuare despre Viena că este capitala imperiului. Probabil sunt oameni pasionaţi de istorie. Pentru timişoreni, Viena este mai aproape, cred că şi ca posibilitate de acces pentru că este autostradă, ceea ce noi nu avem în România. Românii de acolo sunt foarte bine integraţi, cel puţin prietenii mei sunt de foarte mulţi ani în Viena. Am cunoscut români care au casă acolo şi trăiesc şi în Bucureşti şi în Viena. Am cunoscut şi persoane publice din România şi oameni de televiziune cunoscuţi în România care mi-au spus: „A, păi şi eu am casă la Viena!”.
Atâta timp cât în România au crescut preţurile caselor şi apartamentelor foarte mult, era acelaşi lucru cu a-ţi cumpăra un apartament într-o zonă bună a Vienei. Atunci oamenii mai întreprinzători au ales să investească în Viena.

Duminică (n.red. astăzi) sunt alegeri la Viena...

Nu particip la alegeri. Sunt cetăţean român. Am prieteni români care sunt cetăţeni austrieci şi care au părerile lor foarte bine împământenite, care votează cu acelaşi partid de foarte mult timp. Eu nu mă implic în viaţa politică. Eu sunt foarte preocupată de copii. Ştiu foarte puţin şi despre viaţa politică din România, mă uit foarte puţin la televizor şi când mă uit, mă uit pe CNN, canalul preferat.

Dintre candidaţii la primăria Vienei, candidatul partidului popular are o platformă foarte drastică în ceea ce-i priveşte pe imigranţi. Le îngrădeşte până şi dreptul la educaţie. Totuşi, în Viena sunt peste 11.000 de români, printre primele naţiuni într-un clasament al minorităţilor din Viena. Care este situaţia emigranţilor români acum?


Faţă de Roma, de exemplu, este foarte bine.  Nu ştiu dacă aş putea trăi la Roma, deşi este oraşul meu preferat din Europa. La Roma mi-e ruşine să vorbesc româneşte, pentru că încep să mă simt prost din cauza privirilor urâte din jur. La Viena nu e chiar aşa. Oamenii îşi maschează mai bine aceste reacţii. Viena e un oraş cultural. Şi în Viena ca şi în alte oraşe europene, trebuie să demonstrezi mai mult fiind român. Cel puţin asta simt eu, că trebuie să demonstrezi că eşti un om de încredere. Nu se subînţelege. M-am hotărât să nu vorbesc de rău. De exemplu eu nu vorbesc germană. Am fost o singură dată la un curs de germană şi când am plecat de acolo am spus numai lucruri negative despre limba germană. Şi m-am gândit că dacă voi continua să spun lucruri negative despre ceva, nu o să mai fie bine niciodată. Limba germană este o limbă foarte grea, dar care se poate învăţa. Am prietene la Viena care nu vorbeau deloc limba germană şi care acum vorbesc foarte bine. Şi oricum se vorbeşte engleza. De ce să te chinuieşti să vorbeşti în germană, când toată lumea vorbeşte engleză. De la un anumit nivel vorbesc engleză.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite