EXCLUSIV „Ce bine-i la pârnaie“, de Maria Vlas
0Ioana Maria Vlas a scris multe poezii în perioada în care a fost închisă la Penitenciarul Târgşor. Vă prezentăm, în exclusivitate, una dintre ele, scrisă în urmă cu două săptămâni. „Am scris-o într-un moment în care mă mâniasem pe mine însămi pentru că eu sunt victima propriului război. Eu am vrut să ajung în această situaţie“, a spus Vlas.
Spem teneo, salutem amisi
Aici zilele mă strivesc sub bolovani de lumină/
Hrănind cu terciul prelins din trupul meu/
Rădăcinile lacome ale unor vieţi străine/
Nopţile mă gâtuie până la asfixie/
Cu funiile de întuneric spânzurate/
De fiecare soare mort/
În fiecare seară./
Dimineţile năuce, cu mâini tremurânde/
Deschid "Mercator"-ul lui Plautus/
Crezând, în imbecila lor naivitate/
Că totusi:
"Mi-a mai rămas speranţa (deşi)/
Salvarea am pierdut-o"/
Şi aşa, impasibil, de azi pe mâine,/
Timpul alunecă vâscos şi fetid/
La poalele crucii pe care/
M-am răstignit de bunăvoie/
"Ce bine-i la pârnaie!"
Se încarcă comentariile...
