Strănepoata lui George Enescu cântă jazz

Pentru Ana Georgeta Băncescu amintirile legate de George Enescu şi de neamurile sale sunt lucruri obişnuite, de familie.

Dar, cum sângele apă nu se face, talentul muzical este, de asemenea, o caracteristică de familie.

“Tata a cântat la chitară în diferite formaţii, toată tinereţea lui. De asemenea, bunicul avea o voce foarte frumoasă şi un deosebit talent interpretativ. Toţi ai noştri cântă frumos, dar asta este ceva firesc la descendenţii lui Enescu, care alcătuiesc o familie numeroasă, cu mulţi membri stabiliţi în străinătate.  Ai noştri nu consideră talentul muzical ca pe ceva ieşit din comun şi tocmai de aceea, dintre toţi, doar pianista Ioana Minei şi  cu mine am absolvit Conservatorul”, explică Ana Georgeta Băncescu.

Solistă a trupei Daybreak

În vara anului trecut, la îndemnul surorii sale, Doruţa, care este regizor de televiziune, Ana a început să cânte cu formaţia Retro Future, care rămăsese fără solistă şi al cărei repertoriu includea muzică americană, în special, jazz, swing, rock, blues.

Apoi, la începutul anului 2010, împreună cu Laurenţiu, chitaristul  de la Retro Future, Ana a pus bazele trupei Daybreak, în care au venit şi Andreas, la contrabas şi Matt, un foarte tânăr şi talentat american, percuţionist.

“Băieţii sunt îndrăgostiţi de jazz, mai ales că Matt şi Andreas au cântat cu binecunoscutul jazzman Pedro Negrescu. Eu m-am <îmbolnăvit> de dragul muzicii lor şi simt că nu mai pot trăi fără să cânt jazz”, spune Ana care pur şi simplu nu mai poate renunţa la plăcerea de  a fi solista trupei Daybreak.

“Deşi am cântat cu vocea, ani de zile, în corurile Simbol şi Preludiu şi, între anii 2007-2009, am făcut backing pentru Paula Seling, postura de solistă a unei trupe este, pentru mine, cea mai atrăgătoare formă de manifestare artistică”, mărturiseşte tânăra.

Repetiţii, concerte şi prietenii

Membrii trupei Daybreak fac repetiţii de trei-patru ori pe săptămână.

După debutul de la Green Hours, care a avut loc în luna martie, trupa Daybreak a mai cântat la Clubul Ţăranului Român şi la Clubul Control.

Pe 21 aprilie a.c., tinerii vor susţine un nou concert în clubul lui Ioan Gyuri Pascu.

Ei vor prezenta 16 melodii în stilul chillout, care este o muzică relaxantă, de atmosferă.

„Multe dintre aceste piese sunt creaţii originale, la care am contribuit cu toţii”, spune tânăra.

Ea nu uită să-şi invite, la concerte, părinţii şi prietenii şi menţionează: „Serile în care cântăm sunt cele mai frumoase. După concert sărbătorim până noaptea târziu şi întotdeauna grupul prietenilor noştrii se măreşte în aceste ocazii”.


Întrebări şi răspunsuri

Ce amintiri de familie mai aveţi de la George Enescu?

Bunica mea foloseşte şi acum maşina de cusut Naumann care a aparţinut Mariei Enescu, mama  lui George Enescu şi la care îi cosea hăinuţele când era mic. De asemenea, păstrăm un arbore genealogic al lui George Enescu, din 1935, în care ne regăsim strămoşii comuni, cu începere de la anul 1679.

 Când ai început să cânţi?
La vârsta de cinci ani când am început să studiez pianul, iar cu vocea cântam, şi eu şi sora mea, compoziţiile lui tata. Un cântec în care îl evoca pe fratele lui, mare amator de pescuit, mi-a lăsat cea mai frumoasă amintire.

Ce îi place
Ana iubeşte lucrurile autentice şi artiştii sinceri. Îi plac călătoriile şi admiră oraşe, precum Viena şi Londra, unde muzica este respectată. Îi face plăcere să-şi amintească de anii copilăriei, când, tatăl său îşi ducea fetele la operă şi la concerte, când bunica o făcea să plângă de emoţie, când îi cânta o veche melodie populară, sau când bunicul dădea adevărate reprezentaţii artistice.
Ce nu-i place
Nu-i place critica excesivă care penalizează o greşeală, pentru că, spune ea, „poate avea efecte distructive”. De asemenea nu-i plac metalităţile şi ideile preconcepute.

Profil
Născută
18 septembrie 1981, Bucureşti
Studii
Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti; Masterat în pedagogie şi educaţie muzicală
Familie
Necăsătorită