Ionuţ Cucu şi Alexandru Predoiu, regizorii ruinelor

Realizatorii scurtmetrajului „Ruinele Bucureştiului meu“ vor să salveze de la pieire, printre altele, Moara lui Assan, Casa Lalu, Uzinele Wolf şi Palatul Ştirbei şi nu se opresc aici.

Un grup de tineri, membri ai Asociaţiei Studenţilor la Istorie „Dacia“, încearcă să îndrepte atenţia autorităţilor către casele vechi moştenite de bucureşteni care sunt în stadiul cel mai grav de degradare. „Ca studenţi trebuie să ne implicăm în problema patrimoniului“, explică Daniel Velicu (23 de ani), unul dintre iniţiatorii proiectului.

După ce anul trecut studenţii au tras primul semnal de alarmă cu proiectul „Bucureştiul între fiare şi betoane“, acum s-au gândit că un film ar avea un impact mult mai mare, aşa că s-au apucat de treabă.

4 zile şi 4 nopţi de montaj

Băieţii au împrumutat o cameră de la Uniunea Studenţilor din România, apoi au bătut Bucureştiul în lung şi în lat cam trei săptămâni, printre clădiri degradate şi abandonate. A urmat documentarea. S-au sfătuit şi cu alţi colegi care cunoşteau clădiri în paragină construite în perioada interbelică şi au ales şase imobile pe care scrie „Pericol!“: Casa Legionarilor de pe strada Gutenberg, Palatul Ştirbei de pe Calea Victoriei, Teatrul de vară al Institutului „Ana Aslan“, Casa Lalu, Moara lui Assan şi Uzinele Wolf, actualmente Hesper.

„Pe parcurs am găsit multe alte case dărăpănate cu arhitectură uluitoare, dar am ales să facem filmul de 15 minute şi a trebuit să tăiem mult din ce am filmat. În total am prins pe film trei ore şi jumătate, care au necesitat patru zile şi patru nopţi de montaj“, spune Ionuţ, cel care s-a ocupat de partea de editare.

Operatorii amatori au rămas şocaţi de ce au văzut

„La Palatul Ştirbei, proprietarul, Ovidiu Popescu, nu ne-a permis să filmăm înăuntru, dar am văzut în faţa palatului că a plantat straturi de roşii şi ceapă. Asta ne-a lăsat un gust amar. La fel şi la «Ana Aslan». Aici doar faţada este renovată, în spate este o privelişte dezolantă. Am filmat prin crăpăturile zidurilor, fiind foarte atenţi să nu călcăm greşit pentru că puteam să ajungem sub dărămături. La Uzinele Wolf ne-a plăcut arhitectura de tip englezesc“, povesteşte Alexandru Predoiu.

Au făcut bătături

După trei săptămâni de plimbări prin oraş, Alexandru şi Ionuţ s-au ales şi cu răni la picioare. „Ne opream şi ne filmam picioarele pline de bătături, dar ne-a plăcut ce am reuşit să facem“, spune zâmbind Alexandru, care se gândeşte serios la un alt film.

Următorul film, statuile de la Universitate

Experienţa i-a făcut să cunoască mai bine oraşul şi nu se vor opri aici. „Ne-am dat seama că bucureştenilor nu le prea pasă de moştenirea lor. Toţi cei care ni s-au alăturat sunt din alte oraşe“, spun tinerii.

Alexandra Butnaru, cea mai tânără din echipă, i-a ajutat cu promovarea filmului. „Când am auzit de proiect am vrut să ajut şi m-am ocupat de partea legată de comunicare. Vom trimite filmuleţul la minister şi la primărie“, asigură tânăra.

Ce le place

Lui Ionuţ îi place Ateneul Român şi restaurantul Doina ca arhitectură bucureşteană, dar şi literatura horror: scrierile lui Edgar Allen Poe, Gaston Leroux şi H.P. Lovecraft. E pasionat de informatică. Alexandru e atras de Casa Poporului, de măreţia ei. Practică baschetul.
 
Ce nu le place

„Mi-ar fi plăcut să se renoveze Uzinele Wolf, din care doar o parte mai funcţionează azi“, spune Alexandru Predoiu. „Dacă eram într-un post de conducere aş fi transformat Casa Legionarilor în muzeu“, spune Ionuţ.

Profil

Alexandru Predoiu
Născut: 17 noiembrie 1988, Timişoara
Studii: A absolvit Facultatea de Istorie

Ionuţ Cucu
Născut: 22 decembrie 1989, Câmpina
Studii: Student anul I la Facultăţile de Istorie şi Informatică