Stiri din Bucuresti

Călătorii din trenul blocat de viscol azi-noapte, în câmp, în apropiere de Lehliu, au fost preluaţi după câteva ore cu o maşină a poliţiei condusă de şeful de post Viorel Spînu.

Acesta a fost singurul care a venit în ajutorul celor 200 de călători blocaţi în trenul Rapid 685 Bucureşti-Constanţa, care se oprise în câmp între localităţile Săruleşti şi Lehliu.
„Am luat maşina poliţiei şi am încercat să iau cât mulţi oameni care îngheţau acolo. I-am dus la la gara din Lehliu pentru a se mai dezmorţi. Am luat şi o fetiţă care a făcut o criză de epilepsie în tren. Am dus-o la spital, unde este în afara oricărui pericol“, a declarat pentru „Adevărul de Seară“, Viorel Spînu.

De asemenea, acesta a mai fost ajutat de câţiva angajaţi ai unei firme de pază din Lehliu.
„Nu mi-am făcut decât datoria. Nu puteam să-i las pe oamenii aceia acolo! Am luat de unul singur decizia, ştiind despre situaţia lor“, a mai declarat Spînu.

O parte dintre ei au avut nevoie de îngrijiri, iar alţii s-au mai potolit după ce căldura i-a dezmorţit. Controloarele de pe garnitură spun că nu s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva. „Am sunat încontinuu la 112, însă ni s-a spus că ei nu asigură decât urgenţele. Dacă avem vreo urgenţă să-i anunţăm“, a spus un călător.

Apeluri inutile către CFR
Ultimele trei trenuri din cele opt blocate pe traseul dintre Constanţa şi Bucureşti au ajuns în această dimineaţă în Gara de Nord. Sute de oameni au stat mai multe de 12 ore în trenul înzăpezit în apropiere de localitatea Lehliu.

Copii, bătrâni şi oameni care vin de la tratamente au aşteptat ore în şir, fără căldură şi fără lumină, ca să fie preluaţi de o locomotivă Diesel. „Când am plecat din gară s-a anunţat că trenul Constanţa – Arad are întârziere 100 de minute, deci se ştia că sunt trenuri blocate. De ce au dat drumul la tren?“, a spus unul dintre călătorii aflaţi în Rapidul 685.

Oamenii blocaţi în tren povestesc că au trecut prin momente de groază, pe lângă frigul pe care l-au îndurat, nu au avut nici apă, iar toaletele, acţionate electric, nu mai erau funcţionale. Reprezentanţii Căilor Ferate Române erau de negăsit la acele ore, iar singurele care primeau miile de apeluri la numărul 9521 de la oamenii care degerau prin trenuri, erau telefonistele.