Stiri din Bucuresti

Un covor din zeci de coroane şi lumânări s-a aşternut astăzi în holul teatrului din Piaţa Lahovari în memoria soţiei marelui actor. Colegii, studenţii, prietenii şi admiratorii Michaelei Tonitza Iordache au venit azi-dimineaţă, la Teatrul Ţăndărică, în Sala Lahovari, să-şi ia rămas bun.

Sala Lahovari de la Teatrul Ţăndărică a fost plină de lacrimi azi-dimineaţă. Sicriul Michaelei Tonitza era „îmbrăcat" în coroane albe de flori, iar în jurul ei prietenii, studenţii şi colegii îşi luau rămas-bun. De la intrare, atmosfera te copleşea, mai ales că, pe fundalul sonor, cel care plângea cel mai sfâşietor prin cântecele lui era Ştefan Iordache. O femeie îndurerată s-a apropiat de profesorul Ion Toboşaru, unul dintre colegii Michaelei, şi printre lacrimi i-a strigat: „Nu-mi vine să cred! Ştiţi că am vorbit cu doamna Tonitza acum două săptămâni?"

Mitică Popescu a spus printre lacrimi: „Este o pierdere extraordinară!“

Zecile de coroane au fost aşezate cu grijă lângă Michaela Tonitza. La ora 11.15, a fost depusă o coroană din partea Ministerului Culturii, alături de cele venite de la UNITER şi UNATC. Mesajele erau cele mai triste. „Suflet blând, dormi în pace!“ şi „Naşa, te vom regreta mereu", scria pe coroană din partea finilor, iar pe cea dăruită de Carmen Galin şi Dan Schneider - „Mihaela, nu te vom uita niciodata".

Ion Iliescu a venit şi el l-a Teatrul Ţăndărică să-şi ia rămas bun de la cea pe care a considerat-o  „om de mare
calitate, dedicată teatrului“, ca şi pe soţul ei, Ştefan Iordache.

Şi-au luat rămas bun de la soţia lui Ştefan Iordache, Nelu Ploieşteanu, Dan Piţa, criticul de filme Manuela Cernat, actorii Florina Cercel, Mitică Popescu şi Mihai Dinvale. De asemenea, au venit şi colegii ei de la UNATC, precum Ion Toboşaru, Gelu Colceag şi Ludmila Patlanjoglu. Văduva lui Gheorghe Dinică, Gabriela Dinică, şi Stelian Tănase au fost şi ei prezenţi la Teatrul Ţăndărică. Mitică Popescu a declarat printre lacrimi: „E o pierdere extraordinară!".

Gabriela Dinică a venit să aprindă o lumânare

„Ea şi-a dăruit viaţa unui mare actor, unui astru care strălucea. A fost un exemplu pentru generaţii întregi de teatrologi şi de doctoranzi. Întotdeauna aşteptam aprecierile ei, îmi pare tare rău. Noi ştiam toţi că ea se pregăteşte să plece, acum ne simţim mai singuri. Drum bun, Michaela!", a spus Florina Cercel.

Studenţii şi profesorii veniţi în număr foarte mare la Sala Lahovari au adus un ultim omagiu printre lacrimi, cuvintele fiind de prisos. Una dintre fostele studente ale profesoarei Tonitza, răvăşită de durere şi cu lacrimi în ochi, nu a putut să vorbească decât cu ochii, acesta fiind singurul mod de a comunica al celor prezenţi. Prietenul familiei Iordache, Nelu Ploieşteanu, a declarat că a fost dorinţa doamnei Tonitza să fie incinerată.

Profesoară de teatralogie, bursier Herder al Universităţii din Viena, Michaela Tonitza a fost unul dintre întemeietorii catedrei de teatrologie de la UNATC şi director al Teatrului Mic şi Ţăndărică. De asemenea, Michaela a fost nepoata pictorului Nicolae Tonitza şi soţia actorului Ştefan Iordache. La înmormântarea soţului ei, în urmă cu an şi jumătate, Michaela a scris „Aşteaptă-mă" pe coroana pentru cel care i-a fost „şi soţ, şi iubit, şi fiu", după cum însuşi actorul mărturisea. Michaela Tonitza Iordache a murit la Spitalul Elias din Capitală, după ce a stat mai bine de o săptămână în comă. Ultima partea a vieţii ei a fost o suferinţă continuuă, pentru că avea probleme cu rinichii, iar în urma unei operaţii starea ei s-a înrăutăţit.

„Michaela Tonitza - profesor de vocaţie şi eminent teatrolog, cercetător în domeniul teoriei artelor spectacolului - este pentru noi azi o ireparabilă pierdere. Dincolo de calităţile profesionale, atributele morale şi spirituale, coagulează fizionomia neuitatei noastre colege“
Ion Toboşaru
teatrolog

„A fost ca o soră mai mare pentru mine, ultima dată am văzut-o la parastasul domnului Ştefan. O să-mi lipsească toată viaţa“
Nelu Ploieşteanu
cântăreţ

„O ştiam din studenţie, a fost o imagine luminoasă care a reuşit să redea strălucirea teatrului Ţăndărică şi care şi-a împărţit viaţa în trei: între scenă, catedră şi Ştefan. A trăit mai mult în umbra lui, dar susţinându-l“
Manuela Cernat
critic de film