Bucureşti: Radu Ardeleanu bombardează petrecerile cu 2.000 de waţi

I-au plăcut dintotdeauna muzica şi distracţia. Pentru că voia însă ca totul să fie de cea mai bună calitate, nu s-a mulţumit cu aparatura standard şi, la 23 de ani, a ajuns să se ocupe de sunet şi lumini la petrecerile altora graţie aparaturii de bună calitate.

La fel ca multor bucureşteni molipsiţi de decibeli, şi lui Radu Ardeleanu i-au bătut vecinii în ţeavă pentru că era muzica prea tare. Aceştia nu-şi imaginau că în acest fel îl încurajau.

Pasiunea pentru sunet şi lumini a început dintr-un fel de necesitate pentru Radu Ardeleanu. „Pe vremea aia, toată lumea avea combină, eu nu. Mi-ar fi plăcut să se audă şi de la mine muzică bună, muzica mea“, povesteşte el.

Văzându-i entuziasmul, tatăl său i-a oferit două amplificatoare făcute de el în timpul liceului. Dar acestea au început să-l dezamăgească în scurt timp. „Erau făcute tot de un student la vremea aia,  aşa că ţineau două chefuri şi se ardeau. Ca să le repar, am învăţat să schimb piesele“, mărturiseşte tânărul. A lucrat apoi după scheme, abecedarul lui fiind un almanah din 1984, dar s-a inspirat şi din reviste precum „Tehnium“ sau „Conex Electronic“.
 
40 de boxe au ieşit din mâna lui

În clasa a X-a depăşise deja combinele colegilor la care visase cu ceva timp în urmă. „Mergeam la petreceri, s-a dus repede vestea în liceu că aveam aparatură performantă şi am început să fac afaceri. Aveam un tarif, dar nu foarte mare“, zice Radu. Astfel, câştigurile le reinvestea în pasiunea lui.

Deşi s-a ocupat de sonorizare la zeci de petreceri, fiecare sistem de sunet pe care l-a avut a fost folosit de puţine ori, pentru că se ivea cineva dornic să le achiziţioneze imediat ce le îmbunătăţea. Uneori, mai făcea schimburi. „Disco Ball-ul l-am luat pe un stroboscop, pentru care dădusem la schimb o orgă de lumini, dar astea sunt detalii“, îşi aminteşte Radu.

În ultimii şase ani a realizat integral mai mult de 20 de perechi de boxe, unele fiind comenzi, altele pentru plăcerea lui. De fiecare dată însă, a luat-o de la zero. „Am recondiţionat boxe, dar de cele mai multe ori am cumpărat materiale noi şi am calculat dimensiunile“, mărturiseşte Radu. „Împreună cu câţiva amici, mergeam prin magazinele de profil şi cumpăram tot echipamentul, de la lemn şi până la difuzoare, iar apoi căutam schemele pe care le adaptam în programe de calcul.

În final, nu avea cum să nu iasă bine, având în vedere rodul muncii unor oameni pasionaţi, pentru care întreg procesul migălos era, de fapt, o distracţie“, spune zâmbind Radu.

Prima dragoste nu se uită

Proiectul de suflet al lui Radu Ardeleanu rămâne însă primul amplificator, realizat în clasa a X-a. Ulterior nu l-a mai avut nici pe acesta. „Am aflat că băiatul la care a ajuns amplificatorul meu încă îl foloseşte“, se mândreşte Radu.

Tânărul se laudă acum că are tot ce-i trebuie pentru o petrecere. Are un sistem de boxe şi amplificatoare de 2.000 W, mai mult decât suficient pentru un eveniment la care să ia parte 200 de persoane, în interior sau în aer liber.

De altfel, Radu şi-a testat aparatura de mai multe ori la nunţi şi petreceri în apropierea Capitalei. „Mi-ar plăcea să am un venit sigur din asta, poate pe viitor voi avea o mică afacere. Acum merg doar prin recomandări şi pe la prieteni“, spune tânărul.

Întrebări şi răspunsuri
Cum împaci preferinţele tale muzicale cu cele ale oamenilor la evenimente?

R.A.: Îmi plac melodiile vechi, ale anilor ’70-’80, piesele rock’n’roll.  Îmi place şi muzica românească, ascult şi lăutărească, dar nu manele. Nu e acelaşi lucru. Până acum, la evenimentele de care m-am ocupat, a fost totul bine, nu a trebuit să-mi calc pe suflet pentru vreo preferinţă a mirilor, de exemplu.

Preferi aparatura de ultimă generaţie?

R.A:: Muzica este deja o pasiune veche, aşa că am încercat să obţin din toate aparatele câte unul: pick-up, magnetofon, deck, tunner, preamplificator, amplificator, din toate. Îmi pare rău că până acum îmi lipsesc din colecţie aparatele dinaintea pick-up-ului, patefonul, gramofonul.

Ce-i place

Pleacă din Bucureşti de câte ori are ocazia, pentru că-i plac excursiile şi distracţia. „Unde merg, automat se încinge o petrecere“, povesteşte râzând tânărul. În restul timpului, îi place să iasă cu prietenii sau să o plimbe pe Mara, ciobănescul mioritic al unchilor săi.

Ce nu-i place

„Nu-mi place snobismul liceenilor de acum, care au impresia că fără bani de club nu se pot distra. E păcat că din ce în ce mai puţini organizează ei înşişi petreceri. Nu ştiu ce pierd“.

Profil
Data naşterii: 31 iulie 1986
Studii: Facultatea de Inginerie Electrică, secţia Acţionări Electrice, Universitatea Politehnică din Bucureşti.
Familie: necăsătorit, are prietenă
Blog: www.raduardeleanu.blogspot.com