Bucureşti: Andrei Ionuţ Lorin îşi trăieşte viaţa în paşi de vals

Tânărul în vârstă de 13 ani reuşeşte să jongleze cu foarte mult succes între şcoală şi concursurile la dans sportiv.

Andrei Ionuţ a început să practice dans sportiv la firava vârstă de şase ani, la Palatul Copiilor şi de acolo a urmat cursurile la clubul de profesionişti „Pas în doi“.

„Mama m-a dus la dans pentru că eram un pic plinuţ şi vroia să fac un sport“, a declarat tânărul. Ionuţ a început să înveţe stilurile de dans standard, precum vals, tango sau slow-fox, dar şi latino, samba, cha-cha sau passo-doble. „Prefer totuţi stilul standard, deoarece simt că mă caracterizează mai bine aceste dansturi. Stilul latino mă plictiseşte chiar“,  a spus dansatorul.

În ring cu dansatori mai mari ca el
De atunci, Ionuţ câştigă cupă după cupă. Astfel, de la 11 ani participă la competiţiile naţionale de profil, iar la o lună după primul concurs a reuşit să urce pe podium la Cupa din Braşov. Puştiul a avut, pe ringul de dans, o singură parteneră, Anca, alături de care a câştigat cupe la cele mai importante competiţii de dans din ţară. Astfel, anul acesta, Ionuţ a obţinut Cupa „Pigmelion“ şi poziţia a doua la Cupa Vâlcea.

Şcolarul participă la concursuri la o categorie mai mare ca vârstă la concursurile naţionale şi internaţionale. El are doar 13 ani, iar concurenţii săi 15 ani. În ciuda diferenţelor de vârstă, Ionuţ a reuşit să se impună în faţa acestora. Spre exemplu, anul acesta, la competiţia internaţională „DanceMasters“ a ocupat locul 10.

Program milităresc
Programul dur al unui sportiv de performanţă nu l-a descurajat pe Ionuţ. El îşi face dimineaţa temele, la prânz se duce la şcoală, iar seară fuge la antrenamentele de dans. „Antrenamentele durează până la zece seara cel puţin, dar nu contează deoarece nu aş putea să stau fără dans“,  a mărturisit tânărul.

În ciuda antrenamentelor şi a atenţiei deosebite, la concursuri Ionuţ nu a fost lipsit de ghinioane. Spre exemplu, la o competiţie a reuşit să alunece în văzul tuturor.

„Dansam samba la un concurs, iar mama mă filma. Chiar când am ajuns în faţa camerei, am alunecat şi am căzut. Desigur mama a început să râdă, dar eu m-am ridicat într-o fracţiune de secundă“, îşi aminteşte Ionuţ, care adaugă că pentru juriu este important cum continui după căzătură.

Puştiul face parte şi din lotul naţional de dans sportiv şi în fiecare an pleacă în cantonamente la Reghin, unde este se antrenează de trei ori pe zi cu profesori veniţi din toată lumea. „La început, când mergeam cu lotul aveam o mare problemă. Acolo se predă doar în engleză, iar eu eram prea mic să ştiu această limbă. Acum am învăţat, pot să mă descurc“, îşi aminteşte tânărul.

Profil:
Născut: 6 septembrie 1996, Bucureşti
Studii: elev în clasa a VII-a, la Şcoala Nr. 1 din Popeşti-Leordeni
Familie: singur la părinţi

Ce-i place:
„Îmi place foarte mult să călătoresc şi vreau să ajung în Franţa sau Anglia, ţările mele preferate. Mi-aş dori foarte mult să văd toate monumentele celebre din Paris“, spune tânărul.

Ce nu-i place:
„Nu-mi place că de multe ori profesorii ne dau mult prea multe teme şi nu am mai mult timp să dansez sau să fac altceva. Nu mai îmi rămâne să fac nimic“, a mărturisit tânărul.

Întrebări şi răspunsuri:
Ce planuri de viitor ai?
Nu m-am gândit foarte bine. Sunt prea tânăr şi mai am tot timpul din lume să decid asta. Acum, îmi doresc să dansez până mă lasă picioarele. Desigur, sper ca acest lucru să nu se întâmple.

În ceea ce priveşte dansul, ai vreun mentor?
Îmi plac foarte mult Ramon Zedan şi Rareş Cojoc. Îmi palce că se simt foarte bine pe ring şi că nu-i interesează ce spun ceilalţi sau ce loc ocupă la un concurs. Ei dansează cu inima.