Alexandra Martin este profa de dans a bunicilor de la „Generaţii“

La doar 23 de ani, tânăra predă voluntar cursuri de dans vârstnicilor asistaţi de la Centrul Comunitar „Generaţii“.

De un an, Alexandra este „profa de dans“ de la Centrul Comunitar „Generaţii“ din Bucureşti şi consideră, înainte de toate, că a fi voluntar înseamnă „să dai tot ce ai mai bun din tine şi să îţi foloseşti cunoştinţele în beneficiul celorlalţi, având în acelaşi timp şi tu de câştigat“.

Şi nu se referă la partea materială. „Este foarte important să faci un lucru care-ţi place, dar, totodată, să ştii că nu o să primeşti decât răscumpărare sufletească şi apreciere din partea celorlalţi“, spune Alexandra în timp ce îşi pregăteşte elevii - tineri şi bătrâni deopotrivă - pentru ora de dans.

Comunicare prin dans
O dată pe săptămână, una dintre sălile de clasă ale Liceului UCECOM din Grozăveşti se transformă în ring de dans. Personajele principale, seniorii şi tinerii de la Centrul Comunitar „Generaţii“, aranjează locul cum ştiu ei mai bine. Fiecare îşi caută din priviri un partener. Şi totul se pune în mişcare. Un tânăr alături de un vârstnic. Fiecare echipă ocupă un loc pe ring şi aşteaptă „ordinele“ profesoarei.

„Play the music DJ” este îndemnul pe care Alexandra îl dă colegei sale, iar muzica răsună în difuzoare. Ora de dans începe cu „braşoveanca“, un dans la care cei în vârstă sunt „vedetele“, iar tinerii învaţă. Alexandra coordonează mişcările perechilor de dansatori şi mai dă câte un sfat celor care mai greşesc din când în când paşii.

„Mai alert, doamna Maria, că ieşim din ritm”, o sfătuieşte profesoara pe una dintre senioarele care vin la „Generaţii“. Nici tinerii nu scapă de observaţii. Sunt cei care fac parte din programul inter-generaţional iniţiat de Fundaţia Principesa Margareta în urmă cu mai bine de un an.

În timp ce îşi încurajează elevii, Alexandra povesteşte că a colaborat, înainte de a se alătura acestui program, timp de cinci ani, cu mai multe organizaţii şi asociaţii. Tot pentru a ajuta copii, tineri şi bătrâni, voluntar. Nu pentru bani, nici pentru faimă, nici pentru a câştiga vreun premiu cu vreun titlu „voluntarul anului“.

Pur şi simplu pentru că este ceea ce îi place să facă, mai ales când „ştii că vei avea doar o mare mulţumire sufletească şi apreciere din partea celorlalţi“, crede Alexandra.

Macarena şi dansul pinguinului
Urmează lecţia predată de tineri seniorilor de această dată, iar profesoara îşi intră în rol. Macarena şi dansul pinguinilor sunt pe gustul celor prezenţi la oră, iar încălzirea şi sfaturile Alexandrei binedispun bătrânele prezente pe ringul de dans. „Nimeni nu pleacă până nu prinde mişcarea, totul este să simţiţi muzica“, se aude din nou vocea profesoarei. Şi fiecare se străduieşte ca dansul să îi iasă cât mai bine.

Alexandra spune că proiectul intergeneraţional, început încă din 2007, este o reuşită. Aici s-a creat o comunitate unde tinerii îi învaţă pe vârstnici cum să navigheze pe internet. Mulţi seniori pot astfel să ţină legătura cu nepoţii şi copiii plecaţi în străinătate. Tinerii deprind arte şi meşteşuguri de la îndrumătorii vârstnici sau sunt meditaţi la unele materii de curs. Este bucuroasă că aici a creat o familie între vârstnici şi tineri.

Întrebări şi răspunsuri

Ce ţi-ai propus să realizezi prin dans?

Vreau să îi fac pe participanţii cursului să înţeleagă faptul că şi acest lucru este o modalitate de exprimare, dar şi o artă. Nu mi-am propus, totuşi, să fac din ei dansatori profesionişti, dar toţi sunt la fel de receptivi şi nu ratează cursurile. Pregătim dansuri intergeneraţionale şi nu mereu ne propunem să ieşim în faţă. Facem asta pentru a creea o familie între vârstnici şi tineri, iar fiecare are ceva de învăţat de la celălalt.

Cum îţi împarţi timpul între fundaţie şi şcoală?
Cu toate că sunt pasionată de ceea ce fac, nu am neglijat şcoala. În prezent fac un master în comunicare şi relaţii publice. La fundaţie este total diferit faţă de celelalte locuri, dar mult mai plăcut. Nici atunci când îmi voi găsi un job pe gustul meu nu voi renunţa.

Ce-i place
Chiar dacă o bună parte din timpul liber este dedicat voluntariatului, Alexandra nu ocoleşte nici distracţia. „Ca orice tânăr ies în cluburi cu prietenii, dar şi la o cafea cu fetele. Găsesc timp şi pentru astfel de activităţi“, afirmă ea.

Ce nu-i place
Alexandra spune că „afară“ voluntarii sunt apreciaţi altfel. Un voluntar este mult mai „vizibil“ şi are mult de câştigat. În schimb, în România acest lucru nu te ajută deloc la CV, în căutarea unui loc de muncă.

Profil
Născută: 30 august 1987, Bucureşti
Studii: Facultatea de Ştiinţe Politice (Bucureşti), în prezent face un master în comunicare şi relaţii publice la SNSPA (Bucureşti), ID.
Familie: Mai are un frate şi o soră, care lucrează amândoi ca voluntari.