Bucureşti: Afaceri la secret cu ridicarea de maşini

Şoferii bucureşteni sunt nevoiţi să achite dublu faţă de cei din alte oraşe ca să-şi recupereze maşinile săltate. Calculul taxelor de recuperare a maşinilor ridicate de pe domeniul public este ţinut secret de edili

Ridicarea maşinilor parcate neregulamentar este o afacere bănoasă pentru firmele angajate de primării, cu atât mai mult cu cât aceste firme pot „ataca“ în orice zonă din sectoarele în care acţionează.

Nu se ţine cont dacă acolo au fost instalate sau nu indicatoare care să îi avertizeze pe şoferi că riscă ridicarea automobilului. Nu scapă nici maşinile lăsate în parcările de reşedinţă, dacă ocupă locul cetăţeanului plătitor de taxe la administraţia domeniului public.

Edilii aruncă responsabilitatea în ograda Poliţiei, spunând că aceasta stabileşte maşinile care se ridică. Ei uită însă că, prin hotărâri ale consiliului local, au stabilit cum se prestează această activitate şi faptul că dau mână liberă firmelor angajate, care obţin profituri de la cei care-şi parchează neregulamentar autoturismele.

Mai mult, de cele mai multe ori, o parte din sumele percepute pentru redarea maşinilor către proprietari nu ajunge la bugetul local, pentru dezvoltarea comunităţii.

Taxe scoase „din burtă“
Sumele percepute de firmele angajate de primării au fost stabilite, în multe cazuri, cel puţin suspect. Edilii au refuzat să prezinte public un mod detaliat de calcul al costurilor, din care să rezulte cum au ajuns la valorile respective, deşi redactorul „Adevărul“ a cerut acest lucru de la toate primăriile care aplică sistemul.

De la sectorul 1 am aflat că sumele pe care le încasează SC CFR Transauto SA au fost stabilite prin caietul de sarcini întocmit pentru licitaţia de desemnare a societăţii care ridică maşinile. S-a ţinut cont de preţul pieţei, adică de sumele încasate în celelalte trei sectoare şi, cu toate acestea, a rezultat valoarea cea mai mare.

Cei din sectorul 1 au scuza că 20% din încasări merg la primărie şi firma nu bagă toţi banii în buzunar, aşa cum se întâmplă la celelalte autorităţi locale.

Ceva mai amănunţit ne-au prezentat situaţia cei din sectorul 2, unde s-au avut în vedere, la stabilirea taxelor, costurile generate de exploatare a autovehiculelor de ridicat, a combustibililor, salariile personalului de execuţie şi asigurarea condiţiilor de pază.

A fost aleasă firma care practică cele mai scăzute tarife de pe piaţă, dar fără a oferi primăriei posibilitatea de a-şi rotunji veniturile.

În sectorul 6, taxele au fost stabilite prin negociere directă între Administraţia Domeniului Public şi firma Il Core Auto Eco SRL.
„Având în vedere că oferta prezentată de această firmă a fost acceptată de Primăria Sectorului 6 şi aprobată de Consiliul Local, datorită echipamentului şi utilajelor performante, modalităţii de lucru şi faptului că nu au existat reclamaţii privind deteriorarea automobilelor în timpul proceselor de ridicare şi depozitare, preţurile negociate au fost stabilite de părţi prin acord comun“, au încercat să ne explice edilii sectorului 6.
Din nou, nicio vorbă despre calculele legate de costuri.

Sectorul 3, cel mai eficient la încasat banii
Răspunsul celor de la sectorul 3 a fost, din acest punct de vedere, surprinzător: costurile s-au stabilit pe baza unor indicatori de eficienţă.

Numai că nu au precizat la cine se referă eficienţa, din moment ce Silviu Prigoană, cel care a controlat activitatea de ridicare din sectorul 3, s-a plâns de fiecare dată când a avut ocazia că activitatea „hingherilor” de maşini nu este profitabilă.
Omul de afaceri a adus în discuţie preţul mare de achiziţionare a utilajelor şi faptul că afacerea nu aduce profit pentru că nu se ridică suficient de multe maşini pe zi. La insistenţele noastre de a afla de la edili la ce se referă indicatorii de eficienţă şi cum s-au calculat taxele, nu am mai primit vreun răspuns.

Diferenţe mari faţă de alte oraşe
Taxele din Capitală le depăşesc cu mult pe cele din alte oraşe din ţară. În Bucureşti, sumele necesare pentru a recupera o maşină ridicată pentru că a fost parcată neregulamentar variază între 500 şi 700 de lei plus TVA, în timp ce în provincie sunt la aproape jumătate.

Spre exemplu, în Piteşti, şoferii indisciplinaţi plătesc 300 de lei, dar pot scăpa şi cu 150 de lei dacă vin în momentul în care e ridicată maşina. La Iaşi, se achită 280 de lei, iar la Cluj - 335 plus TVA şi 240 de lei plus TVA dacă se achită pe loc.