Adrian Pal- Profesor de pictură pentru copiii săraci

Deşi a dorit iniţial să-i înveţe fotbal pe copiii care provin din familii defavorizate, tânărul de 27 de ani le-a oferit mai mult - lecţii de artă.

Asociaţia „Sfântul Stelian” este mai mult decât un loc de muncă, mai mult decât un loc în care oamenii necăjiţi vin să ceară ajutorul. Adrian a dorit să fie de folos acolo unde suferinţa şi neajunsurile sunt mari. Aşa a început colaborarea lui, ca voluntar, în această organizaţie. „Undeva pe zidurile şcolii am văzut un afiş prin care se căuta un antrenor de fotbal şi, pentru că îmi place fotbalul, am zis să încerc. Astfel, la începutul colaborării am fost antrenor, iar ulterior am devenit profesor de pictură şi de fotografie, şi chiar educator”, povestește pictorul. 

„Motivaţia vine din lucruri simple”

Misiunea lui nu este deloc simplă, dar nici imposibilă. Cel mai greu îi este să îi motiveze pe micuţii care provin din familii sărace  să se apuce de pictură în contextul acestor vremuri tulburi, când nevoile acute sunt altele. Încearcă pe cât posibil ca să-i înveţe totul ca pe o joacă încât copiii să nu-şi piardă inocenţa şi nici energia vârstei. „I-am învăţat pe copii că motivaţia vine mai degrabă din lucruri simple, din vorbe bune şi din plăcerea de a petrece timpul împreună”, explică Adrian.

Tânărul a organizat de-alungul timpului mai multe expoziţii din dorinţa de a le motiva dorinţa de exploatare a laturei artistice, doar că, din păcate, nu mai vine nimeni să spună astăzi că vrea să se ocupe de viitorul unui copil care pictează cu talent. Însă satisfacţiile sunt altele. „Îi cunosc foarte bine pe aceşti copii, le cunosc problemele şi încerc să schimb ceva prin educaţie şi mă simt foarte util când îi văd că-şi petrec timpul învăţând lucruri noi şi mai puţin în mediul nociv al străzii”, explică tânărul.

A învăţat meserie „pe şantier”   

Când nu lucrează cu piticii de la asociaţie, Adrian pictează de la răsărit până la apus lucrări murale. Cel mai mult îi place pictura religioasă, pe care a exersat-o pentru prima oară în timpul facultăţii. Nu ştia nimic despre acest domeniu, însă i-a fost uşor să înveţe pentru că era pasionat de teologie. Au urmat anii de „şantiere”, iar pe schele a învăţat şi tehnicile de realizare.

Adrian expune constant la manifestarile filialei artiștilor plastici din Tulcea, oraşul natal. În Bucureşti a participat până acum doar la expoziţii de grup, dar pregăteşte o expoziţie personală. În rest, lucrări expune împreună cu grupul de pictură de la Asociaţia ”Sfântul Stelian”, unde realizează icoane pe sticlă.

ÎNTREBĂRI

Când ai avut prima expoziţie?
Pictez de când eram copil şi tot de-atunci am fost atras de pictură, poate şi pentru că tatăl meu a fost profesor la Liceul de Artă. Prima expoziţie am avut-o în clasa a V-a.

Ce tehnici de pictură foloseşti?
Prefer tehnicie tradiţionale de pictură şi cel mai mult tempera cu emulsie de ou. Folosesc toate tehnicile de pictură de șevalet şi fiecare dintre ele are farmecul şi specificul ei. Ştiu şi tehnicile folosite în decoraţii: frescă, mozaic, iar aici prefer tehnica graffiti-ului.

Ce spaţii interioare poartă amprenta ta?
Lucrările de pictură sunt în colecţii private, dar în ceea ce priveşte lucrările murale sunt foarte multe spaţii : biserici, hoteluri, cluburi și şcoli.

Ce-i place: ”Obişnuiesc să fac lucrurile ca la carte pentru că sunt un perfecţionist. În rest, îmi place să redescopăr istoria acestei ţări, în general să citesc cărţi vechi. Printre picături obişnuiesc să fac şi sport”, spune Adrian.

Ce nu-i place: ”Nu îmi plac oamenii pesimişti, care spun că nu se poate face un lucru, cei care mint cu neruşinare şi nu ar recunoaşte nici în al douăsprezecelea ceas că au greşit”, mai spune artistul.

PROFIL

Data naşterii: 6 iulie 1983, Tulcea
Studii: Universitatea de Arte Bucureşti – Secţia Artă Murală
Familie: Are un frate, dirijor