S-a stins poetul Ioan Gliga!

S-a stins, mult prea devreme, poetul braşovean Ioan Gliga (n. 19 aprilie 1944, Ibăneşti-Pădure, judeţul Mureş). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare al ASTRA Braşov.

Ioan Gliga a debutat pe când era elev în revista Muguri a Colegiului Naţional Andrei Şaguna din Braşov, sub îndrumarea scriitorului Constantin Cuza, mai târziu în revista ASTRA cu versuri diafane, mărturisind candoare şi aspiraţii solare.

Apoi, timp de cincisprezece ani, şi-a risipit generos poemele prin ziare şi reviste. I s-a decernat Premiul Tribuna la Festivalul de poezie „Laudă-se Omul şi Ţara” din Sighetu Marmaţiei. A colaborat la emisiuni ale Radio Cultural şi la posturile de televiziune locale şi naţionale.

Este prezent în antologiile: „Pământule, de-acasă…” (Editura Eminescu, 1983), „Cu tot ce am aparţin acestui pământ” (Editura Eminescu, 1986), „Eminescu – pururi tânăr. Dedicaţii lirice” (Editura Litera-David, Chişinău-Bucureşti, 1998).

Frecvent, Ioan Gliga se regăseşte în lumea gingaşă a copilăriei. Va dărui aşadar celor mici, în colaborare cu fiica sa, artista Luminiţa Gliga, volumele : „Copacul fermecat”, „Micuţul vânător”, poemul „Gărgăriţă Împărat şi furnicuţa Ruţa”, „Anotimpuri”, „Ghicitori”, „Alfabetul de-nvăţat”. Pentru aceste scrieri a fost distins, în 1995 şi 1997, cu două premii ale Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat de asemenea volumul de poezie „Clipe şi treceri” (Editura Arania, 1992), „Baladele T” (Editura Dealul Melcilor, 2001), „De veghe la candoare” (Editura Axilon, 2004).

Aprecieri critice

„Ioan Gliga este unul dintre poeţii cetăţii. Prezent mereu cu versuri în publicistica braşoveană şi aproape anual cu un volum, poetul s-a impus ca o voce inedită în peisajul literar. Cultivând un vers clasic, poezia sa, în egală măsură, rezumându-se în liric şi social, nelipsindu-i umorul, reflectă o conştiinţă literară impregnată de problemele cotidianului.” (Doru Munteanu)
„Poezia lui Ioan Gliga izvoreşte din tiparele sufletului său ce vibrează puternic în versurile pe care le scrie. Poetul îşi trege seva din marii poeţi ardeleni, închinând valoroase poeme străbunilor şi gliei strămoşeşti, celor care au luminat limba şi cultura noastră română, apropiindu-se cu smerenie şi talent de memoria lor. Natura în creaţia sa este abordată cu gingăşie, poemele sale fiind delicate icoane literare. Fin observator, prin recentele sale poeme satirice, Ioan Gliga rămâne o oglindă a prezentului în care vom putea privi spre tranşeele tranziţiei.” (acad. Alexandru Surdu)
“Ioan Gliga este autorul poemului antologic «ROBERT» (în volumul „Clipe şi treceri”, Editura Arania, Braşov) remarcabil prin căderea muzicală de ape şi prin ideistica aluzivă, retrasă din silogism: îmi aminteşte de lirica la vârf a poeţilor adunaţi în Cercul Literar de la Sibiu, spirite baladeşti într-o ogivă gotică, precumŞtefan Augustin Doinaş, cu „Mistreţul cu colţi de argint”, o capodoperă a literaturii române. Dăm aici, iată, peste osuarii, însă, ca-n gravurile misterioase uitate sub pereţii de catedrală, lumânările fumegă tainic şi împrăştie arome sacre, funebralul e aici îmblânzit, deşi nu i se răpeşte nimic din patima nocturn-enigmatică.” (Aurel I. Brumaru)

Ultima poezie (postată pe Facebook în data de 30 aprilie)

FLORI DE MAI

De din vale până-n plai
Râd în soare flori de mai
Toporaşi şi viorele, 
Prin poiene şi vâlcele.

Iar pe ramuri, în livadă
Parcă s-a cernut zăpadă!
Vânt de mai uşor adie,
Viscolind o păpădie.

CITEŞTE ŞI: Luminiţa Gliga (fiica regretatului poet) este ambasadorul artei braşovene peste ocean