Bálint István este pantofar de patru decenii

Bálint István

Se numără printre puţinii pantofari activi din Braşov. Are propriul atelier, situat în centrul istoric, unde repară încălţămintea braşovenilor.

Bálint István a ştiut încă de la vârsta de 16 ani ce meserie vroia să aibă. Şi-a început ucenicia la Cooperativa de Muncă Manuală, care a existat până la Revoluţie, pe strada Lungă din Braşov. „În cercul meu de prieteni toţi vroiam să devenim pantofari. Pe vremea aia fiecare pantofar cu experienţă avea în grijă câte un ucenic. Ei ne-au învăţat meserie, iar după doi ani de ucenicie am rămas să lucrăm la Cooperativă. Primeam numeroase comenzi şi făceam pantofi noi din piele", povesteşte bărbatul.

După Revoluţie a rămas fără loc de muncă şi de aceea, în 1992 a ales să plece în Ungaria pentru a-şi câştiga existenţa. „Am lucrat în acelaşi domeniu, dar de data asta la patron. Acolo se făceau numai cusături manuale. A fost foarte greu, dar am învăţat multe", mărturiseşte pantofarul.

Are propriul atelier de încălţăminte

După doi ani în care a lucrat în Ungaria, Istvan s-a reîntors în Braşov. Aici a reuşit să găsească un spaţiu situat chiar în centrul oraşului, loc în care a muncit un renumit cizmar. Şi-a deschis imediat propriul atelier. „Până să vină comunismul existau foarte mulţi pantofari în oraş, dar cu timpul ne-am rărit. Puţini mai practicăm meseria asta. Mie îmi place ceea ce fac şi am de gând să fac asta în continuare", susţine braşoveanul.

Bărbatul îşi aduce aminte, cu nostalgie,  cât de greu i-a fost la început. „Nu aveam clienţi pentru că lumea nu ştia de mine. Cu timpul însă oamenii mi-au lăudat muncă în stânga şi-n dreapta, iar numărul clienţilor a crescut. Am clienţi şi braşoveni care vin de la Bucureşti să-şi viziteze rudele şi îşi aduc încălţămintea la reparat", a spus Bálint István.

Cizmarul recunoaşte că majoritatea clienţilor lui sunt vârstnicii, dar şi tinerele care poate încălţăminte cu toc.

Grămadă de pantofi uitaţi

Pantofarul spune că i se întîmplă frecvent ca lumea să-i aducă diverse încălţări la reparat şi să le uite la el. Aşa se face că, în propriul atelier, are rafturi şi cutii pline cu pantofi „abandonaţi". „Am unii pantofi lăsaţi chiar şi de cinci ani. Îi păstrez chiar dacă am obligaţia să îi ţin doar şase luni pentru că cine ştie când se întorc după ei. De multe ori mi se mai întâmplă ca unii oameni să-mi aducă cizme sau ghete la reparaţie în martie şi să vină după ele când dă prima zăpadă sau ca unele femei să-mi aducă toamna perechi de sandale şi pantofi pentru a le ridica primăvara", a declarat cizmarul din centrul oraşului.

Întrebări şi răspunsuri:

Aveţi un ucenic?

Din păcate nu am pe cine să învăţ. Totodată, nimeni nu vrea să înveţe meseria asta. Asta pentru că şcolile de meserii s-au împuţinat şi nimeni nu mai vrea, în acest moment, să facă munca de jos.  

Care este diferenţa dintre încălţămintea de astăzi şi cea de acum 20 de ani?

Cea mai mare diferenţă este că încălţămintea de azi este făcută la grămadă şi, de multe ori, din materiale proaste. Pielea este înlocuită tot mai des cu alte materiale, lucru care face ca încălţările să nu poată fi purtate prea mult, pentru că se strică.

 Ce-i place:

Ca orice bărbat, Istvan se uită cu plăcere la meciurile de fotbal şi hochei. Dintre preparatele culinare, bărbatului îi plac foarte mult sarmalele. Nu refuză însă nici mămăliguţa cu brânză şi smântână.

Ce nu-i place:

Istvan nu suportă şerpii şi este dezgustat de certurile politice pe care le vede la televizor. „Ar fi bine să nu se mai certe şi să ia decizii înţelepte, care să ne avantajeze şi pe noi", mărturiseşte pantofarul.

Profil

NĂSCUT: 27 iunie 1955, Ozun (Covasna)

STUDII: UCECOM Braşov

FAMILIE: căsătorit, un băiat şi o fată

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: