Ridendo dicere verum

Pe vremea când eram student la Mecanică Fină, la Braşov, ştiam că, în latină, schema asta se traduce prin a spune adevărul râzând. Astăzi, devine tot mai greu să spui adevărul, darmite să îl spui râzând.

Taci? Eşti suspect! Eşti slobod la gură? Te „execută" băieţii deştepţi, procurori numiţi de cine trebuie, foşti colegi de presă, acum politruci prin CNA sau consilieri pentru papagalii de partid. Dar, pentru ipochimenii în cauză, am câteva teme pentru „acasă". Nu mă aştept să vină cu soluţii...
La Sibiu, un copil ajunge la spital în stare gravă, după ce s-a cerut la budă, dar s-a dus să se dea în leagănele din curtea şcolii, iar bara transversală i-a căzut în cap. Pe cale de consecinţă, cer arestarea părinţilor şi obligarea lor la montarea unor leagăne similare pe o rază de 50 de kilometri, precum şi premierea şefului Inspectoratului Şcolar, care spune că elevul e de vină. Dacă era copilul lui, probabil desfiinţa şcoala...
La Braşov şi la Ploieşti, cei care se pretind dascăli, se aruncă precum şacalii asupra elevilor care şi-au filmat colegii bătându-se în pauzele şcolare şi le postează pe Youtube, singurul „canal" de democraţie juvenilă. Atât îi duce mintea şi spiritul de autoconservare pe cei ajunşi directori de şcoală pe baza carnetului de partid şi de la care ne aşteptăm să fie responsabili.
Aşa se face că ajunge să fie sancţionat, alături de cei care-şi dau şuturi sau se înjură de se înroşesc curvele de pe centură, colegul care îi filmează şi îi face „vedete" pe Youtube. Niciodată nu e de vină profesorul de serviciu, paznicul, directorul că nu a luat măsuri etc.