Javra şi jigodia

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Javra şi jigodia au multe lucruri în comun. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, ambele sunt substantive feminine şi definesc un câine slab și prăpădit, fiind sinonime cu potaie sau cotarlă.

La origine, cuvântul javră se trage de la Javarra (numele unei rase de câini fără păr, conform DEX ’98. Orice coincidenţă între sloganul strigat de poliţişti în timpul protestelor şi rasa în cauză este pur întâmplătoare).
Pe de altă parte, jigodia este şi o boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). În popor, se spune că poţi salva animalul, într-un mod barbar şi miraculos: arzi animalul bolnav pe bot, deasupra nasului, cu un fier încins.
Românii au ajuns ca jigodiile. Suferim de o tulburare generală, infecţioasă, iar criza economică - prost sau deloc gestionată - ne-a atrofiat forţa de a privi la ziua de mâine. Stăm cu colţii rânjiţi între ţambrele de la cele două palate dâmboviţene, aşteptând să se întâmple o minune. Dacă este să credem leacurile băbeşti, o „arsură" puternică ne scapă de această boală. În urmă cu 21 de ani, molima numită comunism a fost tratată cu fierul înroşit al Revoluţiei. Ca să scăpăm de javrele vremii, au murit câteva sute de oameni şi au scăpat 23 de milioane.
Problema pe care o au românii astăzi este aceea că javrele nu mai sunt jigărite. După ce s-au văzut în fruntea bucatelor, s-au transformat în dulăi. Nişte fălcoşi care acum ne explică faptul că democraţia este pentru căţei. Am cautat un leac şi pentru javre, dar nici măcar prietenul „Goagăl" nu ştie unul...

Braşov



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite