Verdict în dosarul daunelor record de la Braşov

Tribunalul Braşov a respins cererea fiicei fostului deţinut politic Stelian Chiper, prin care aceasta a cerut daune de 13 miliarde de euro pentru chinurile prin care a trecut tatăl ei.

Tribunalul Braşov a respins azi cererea Luminiţei Andrei, prin care femeia cerea statului despăgubiri de 13 miliarde de euro pentru chinurile îndurate de tatăl ei, fostul deţinut politic Stelian Chiper, în temniţele comuniste. Hotărârea nu este una defintivă. „Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare", a precizat purtătorul de cuvânt al Tribunalului Braşov, judecătorul Alina Mioc.

Decizia instanţei nu a luat-o prin surprindere pe Luminiţa Andrei. „Sigur că nu e corectă, dar era de aşteptat. Am vorbit şi eu cu mai mulţi avocaţi şi se pare că aceasta este procedura. Eu am toate actele în regulă şi când voi epuiza toate căile de atac în ţară, voi merge la CEDO, unde voi cere exact aceeaşi sumă. Nu doresc să pun statul român la plată, ci vreau să plătească aceia care care s-au succedat la guvernare după 1990. Cei care se fac vinovaţi să plătească", a spus Luminiţa Andrei. 

Şi-a sacrificat viaţa pentru ţară

Fiica deţinutului explică cum a ajuns la această sumă. „Am cerut daune în valoare de 13.600.093.023 de euro. Această sumă am calculat-o astfel: am înmulţit raţia de 3 lei, a unui deţinut, cu numărul membrilor de partid ai PCR, din perioada '45-'89, cu numărul zilelor de detenţie - 13 ani, 4 luni şi 25 de zile şi am raportat-o la valoarea euro de la momentul deschiderii acţiunii în instanţă", a explicat femeia.

Luminiţa Andrei este dezamăgită de modul în care decurg lucrurile în astfel de cazuri. „Tata a cerut să-şi vadă dosarul din 1990. A primit aprobarea după 17 ani, în 2007, la trei ani după moartea lui. S-a tras voit de timp. Au vrut să termine fizic cu oamenii aceştia care ar fi putut cere daune. Nu sunt dispusă să cedez nimic, pentru că nici statul nu lasă nimic de la el. Tata şi-a sacrificat viaţa pentru ţara asta. Eu am reuşit să obţin dosarul complet de la CNSAS şi practic fiecare acuzaţie este susţinută de probe. Eu am depus toate dosarele şi mi s-a spus că sunt prea multe documente. Eu nu am vrut să extrag nimic din ele ca să nu fiu acuzată că am scos doar ce îmi convenea mie", mai spune Luminiţa Andrei.

Prizonier de război

Stelian Chiper a participat la luptele de la Cotul Donului, unde a fost rănit, iar în noiembrie 1942 a fost luat prizonier împreună cu alţi 5.000 de ofiţeri şi soldaţi români, ajungând în lagărul de la Oranki, dar şi la Susdal şi Gronki. A refuzat oferta rusească de a face parte din una din cele două divizii, „Tudor Vladimirescu" sau „Horia, Cloşca şi Crişan", adică să aducă în ţară comunismul pe tancurile bolşevice şi astfel să se întoarcă la familie.

După trei ani petrecuţi în lagăre la finele războiului a fost eliberat. A fost însă permanent urmărit de securitate. În 14 octombrie 1948  a fugit la Râmnic, unde şi-a săpat o grotă sub o cocină de porci. Acolo a stat până la ziua sa de naştere, 24 martie 1949, când a fost prins de oamenii Securităţii, care intâi au încercat să-l împuşte. „A fost scos din ascunzătoare, bătut, legat de mâini cu sârmă ghimpată şi târât şase kilometri în spatele unei căruţe. A fost dus într-o cameră întunecoasă a sediului Securităţii din Râmnicu Sărat. Voiau să-şi recunoască vina de a fi legionar, cu toate că nu era", mai spune fiica sa.

Stelian Chiper a fost transportat în lanţuri şi cătuşe pe la mai toate penitenciarele României, respectiv Râmnicul Sărat, Galaţi, de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră, minele de plumb de la Cavnic, Jilava, Gherla, Lugoj şi Aiud. A stat peste 13 ani în puşcăriile comuniste.