Braşov: Florinela Vasilescu, bibliotecar de lume nouă
0
Florinela Anca Vasilescu este biblioteacră şi universul ei este universul cărţilor, lumea ei este lumea poveştilor, a istoriilor şi a ştiinţelor străvechi.
Profil
Născută: 11 aprilie 1971, Făgăraş
Educaţie: Facultatea de Istorie; Master în Conservare şi Patrimoniu
Ocupaţie: Bibliotecar
Familie: Divorţată, are un copil
A citit de-a lungul vieţii biblioteci întregi. Dar nu cred că i-ar plăcea să mă audă spunând asta, pentru că ea consideră că bibliotecile au foarte multă maculatură. Aşa că rectific, a citit mii de cărţi, beletristică, memorii, jurnale şi cărţi master în diverse domenii. “Îmi plac toate cărţile care au un conţinut, pentru că este foarte multă maculatură. Iar când citeşti maculatură este ca atunci când vorbeşti cu un om care nu spune nimic”, precizează Florinela Anca Vasilescu. Flori le-a iubit mereu, pe cărţi, cu universul extraordinar şi lumina pe care minunatele tomuri le aduc în viaţa unui om. Şi nu putea face altceva în viaţă decât să fie bibliotecar, o meserie ce pare din exterior, total distorsionat, atât de insipidă. Flori Vasilescu lucrează de 11 ani la Biblioteca ASTRA şi se consideră cea mai fericită persoană, că poate să aibă liber acces la infinite comori.
Voia să lucreze în cercetare antropologică
Avea alte planuri însă în adolescenţă şi visa la muncă de cercetare în antropologie. “Am avut un parcurs foarte interesant în liceu, am făcut doi ani la un profil real iar din clasa a zecea la filologie. Un tăvălug de evenimente m-au îndreptat spre asta şi eu îmi doream să lucrez în cercetare şi studiu etnografic, antropologie şi conservare. Această dorinţă s-a împlinit într-un fel, doar că monumentul de care trebuie să am grijă este omul, pentru că eu trebuie să-i ofer informaţia de care are nevoie pentru a se «restaura»”, povesteşte bibliotecara. În timpul facultăţii a lucrat cu normă întreagă ca bibliotecar la Muzeul în Aer Liber şi a fost astfel primul student care a reuşit acest lucru. S-a ferită să ajungă în învăţământ după terminarea facultăţii, dar n-a scăpat de asta, şi timp de zece ani a fost bibliotecar pentru copii. “A fost un joc permanent. Această meserie pare ternă din exterior, dar când deţii o catedră de bibliotecar, eşti un profesor universalist, profesor de astronomie azi, profesor de dans mâine şi de multe alte discipline”, declară Flori, care i-a învăţat pe copii şi dansul solar. Dansul solar este numit binecunoscuta horă, despre care Flori Vasilescu spune că are un rol terapeutic pe care strămoşii noştri îl intuiau foarte bine.
Pasionată de tarot şi astrologie
Flori Vasilescu are o pasiune mai puţin obişnuită. Ea ştie să folosească tarotul în beneficiul oamenilor şi consideră că această artă este greşit înţeleasă de lume, cărţile de tarot nefăcând altceva decât să ofere modalităţi de rezolvare a problemelor şi situaţiilor dificile. “Sunt fascinată şi studiez de foarte mulţi ani artele divinatorii (astrologia, tarotul), şi chiar am ajutat mulţi prieteni care au venit la mine”, spune încântată Flori Vasilescu. Legat de astrologie, nu-i place modul în care oricine a ajuns să facă un horoscop, lucru pe care-l consideră de rău augur. “Cât timp nu este semnat de astrolog profesionist, este un mijloc periculos de a dezinforma şi de a duce în derizoriu o ştiinţă străveche”, încheie femeia.
Ce-i place
La gât are un talisman de care spune că este foarte puternic, dar nu este nedespărţită de el. “Am tot felul de obiecte apotropaice (care apără omul împotriva duhurilor rele), dar nu sunt dependentă de anumite lucruri. Am o detaşare sănătoasă”, declară Flori Vasilescu.
Ce nu-i place
“Nu pot să spun că există ceva care să nu-mi placă. Încerc să înţeleg ce nu-mi place şi să-mi explic de ce. Identificăm în situaţii ceea ce nu ne place în noi. Suntem diferiţi, dar esenţa noastră este aceeaşi. Oamenii egoişti nu-mi plac pentru că eu nu mi-am rezolvat egoismul din mine”, precizează bibliotecara.
Mai este cartea o atracţie pentru oamenii mileniului trei?
F.V.: Da, clar. Interesul pentru citit, ca formă de petrecere a timpului liber, nu este în declin. Sunt sigură că în câţiva ani preocuparea oamenilor pentru televizor va fi tot mai mică şi nevoia de a citi va fi precum întoarcerea fiului risipitor. Iar cartea îi va primi la fel ca în pilda biblică.
Citesc oamenii orice există, sau fac o selecţie?
F.V.: Se creează o elită mult mai bine conturată care procesează informaţia existentă pe piaţa de carte. Omul nu poate trăi fără poveste şi eu cred în capacitatea cuvântului de a modela frumos un om.
Se încarcă comentariile...
