Braşov: Ştefan Scorţea, braşoveanul pasionat de Oltcit-uri
0
Tânărul a reuşit ca dintr-un Oltcit descompus să facă o maşină nouă. Deşi are în garaj un autoturism mult mai performant, vrea ca Oltcitul să devină maşina sa de weekend.
Profil
Născut: 10 decembrie 1979, Zărneşti
Studii: Facultatea de Inginerie electrică şi ştiinţa calculatoarelor, Univeristatea Transilvania Braşov
Profesie: Inginer
Familie: Căsătorit, fără copii
Ştefan Scorţea a fost pasionat, de mic, de maşini, electronică şi mecanică, pasiune pe care a moştenit-o de la tatăl său. „Părinţii m-au încurajat mereu şi la vârsta de 13 ani făceam sisteme audio. Mi-am transformat camera într-o mini discotecă. La 18 ani, mi-am cumpărat prima maşină: un Oltcit. Am schimbat două astfel de maşini, până când am ajuns la a treia, Oltcitul pe care îl am acum în garaj. L-am cumpărat în 2003. Mi-a plăcut foarte mult această maşină, chiar dacă este fabricată în 1983“, povesteşte tânărul.
Ştefan a fost atât de încântat de autoturism încât a decis să intre într-o comunitate a pasionaţilor de Oltcituri. „Am făcut schimburi de opinii şi am cunoscut alţi împătimiţi ai acestei mărci. Apoi, m-am gândit să îi aduc nişte îmbunătăţiri şi astfel am implementat o injecţie monopunct. Maşina nu mai e pe carburaţie, ci pe injecţie, ceea ce înseamnă că îi scade consumul cu 15-20%”, spune zărneşteanul. A reuşit să modifice motorul, astfel încât a puterea maşinii a crescut de la 60 la 90 de cai putere.
O maşină nouă
Ştefan Scorţea spune că a muncit foarte mult la inovaţia lui. De mai bine de un an s-a închis în garaj şi şi-a dedicat tot timpul liber bătrânului Oltcit. „Toate componentele necesare le-am obţinut pe rând. Investiţia pentru injecţie nu a fost mare, m-a costat în jur de 6-7 milioane. După ce am testat-o, am postat-o pe internet, pe site-urile de profil. Opiniile au fost împărţite. Unii au spun că e o chestie extraordinară, iar alţii au fost sceptici, însă aceştia nu au fost bine documentaţi”, spune Ştefan.
Între timp, Ştefan s-a apucat de restaurarea întregii maşini. Până acum a reuşit să îi înlocuiască portierele vechi, cu unele noi din fibră de sticlă. „Am căutat la toate anticariatele documentaţia originală a Oltcitului şi am găsit-o. În mare parte am păstrat elementele originale, mai puţin caroseria”, spune zărneşteanul.
„Jucăria” lui
Tânărul spune că nu s-a gândit nicio clipă să îşi vândă maşina. „Aveam nopţi în care mă gândeam ce îmbunătăţiri îi mai pot face, însă recunosc că am avut momente în care m-am gândit să renunţ. Când am văzut că îmi iese tot ce mi-am propus, am avut o mare satisfacţie. Nu mi-a trecut prin cap să vând Oltcitul pentru că e jucăria mea. Dacă o voi da vreodată, cu siguranţă va ajunge doar la un pasionat de maşini”, spune zărneşteanul. Ştefan spune că nu se va opri numai la restaurarea acestui Oltcit. „Visul meu este să am un garaj utilat cu tot ce trebuie pentru a-mi putea dezvolta pasiunea pentru maşini şi nu am de gând să mă opresc aici“.
Întrebări şi răspunsuri:
Când va fi gata maşina?
Cred că într-o lună şi jumătate, când o voi duce la inspecţia tehnică periodică şi apoi voi putea circula cu ea pe stradă.
V-aţi mai cumpăra acum un Oltcit?
Nu mai este momentul pentru a achiziţiona astfel de maşini. Sincer, mi-aş cumpăra o maşină mai deosebită.
Ce-i place:
Îmi place satisfacţia lucrului bine făcut, oamenii care se ţin de cuvânt şi sportul. În rest, sunt pasionat de web design şi de maşini. Nu pot să spun că am o maşină preferată, însă mă atrag cel mai mult cele japoneze.
Ce nu-i place:
Nu-mi place lipsa de punctualitate şi faptul că cei care au un hobby sunt marginalizaţi. Sunt foarte puţini cei care apreciază faptul că ai o pasiune pentru ceva anume. Nu-mi place superficialitatea şi nu-mi plac lucrurile făcute fără suflet.
Se încarcă comentariile...
