Braşov: Povestea unui vis spulberat

Sportul poate aduce numeroase satisfacţii, bucurii, împliniri şi multă faimă. Însă poate curma vise şi poate genera multă durere. Cel mai bine cunoaşte acest lucru, Andreea Chelaru, o gimnastă de talie mondială care a rămas paralizată la doar 14 ani, după un exerciţiu desfăşurat în timpul antrenamentelor.

Născută: Octombrie 1985, Braşov
Profesie: gimnastă
Studii: Facultatea de Management, Universitatea Spiru Haret, Braşov
Familie: părinţi şi un frate de patru ani


Sportiva, originară din Zărneşti, a plecat la doar şapte ani departe de cei dragi, destinaţia fiind centrul sportiv de la Oneşti. Şi-a părăsit familia cu gândul de a deveni un nume celebru în gimnastica românească, însă destinul i-a fost potrivnic. Chiar dacă în ochii ei se poate citi suferinţa, Andreea şi-a acceptat destinul şi nu s-a lăsat copleşită de durere.

Totul s-a petrecut pe data de 15 octombrie 1999. „Pentru moment nu am realizat gravitatea accidentului, dar am simţit înţepături în tot corpul, pe care nu-l mai puteam mişca. La scurt timp a urmat o primă intervenţie chirurgicală la Iaşi, care a fost un eşec total. Apoi, la Bucureşti, am fost operată pe semnătură a doua oară şi au început să apară unele progrese, în ideea că puteam să-mi mişc gâtul, capul şi braţele”, povesteşte tânăra. 

A învins boala

A urmat apoi o perioadă de 10 luni petrecută prin spitale, iar într-una din zile, din cauza suprasaturaţiei cu medicamente, Andreea a făcut un stop respirator. La câteva zile distanţă a fost transportată în Franţa, la Bordeaux, acolo unde i s-a descoperit o infecţie la unul dintre rinichi. 
„Medicii din România nu mi-au descoperit această afecţiune, care putea să-mi fie fatală. Oricum, sistemul medical francez este mult peste cel românesc”, a precizat Andreea.

Perioada petrecută în Franţa a ajutat-o enorm pe Andreea să se acomodeze la noul stil de viaţă. „Acolo am avut parte de multe şedinţe de consiliere şi am fost învăţată cum să trec peste handicap. Treptat, am înţeles că barierele handicapului meu pot fi depăşite şi este posibil să duc o viaţă cât de cât normală”, a punctat fosta performeră.

A trecut peste probleme

Susţinută puternic de familie, prieteni, dar şi plină de viaţă în preajma fratelui Rareş Andrei,de doar patru ani, fata a reuşit să treacă peste încercările destinului şi priveşte cu optimism către noul capitol al vieţii. Sprijinită financiar de sponsori, dar şi de Federaţia Română de Gimnastică, ea a suferit în vara lui 2008, în China, o ultimă operaţie cu celule stem. „Sunt conştientă de handicapul meu şi încerc să-mi trăiesc viaţa în continuare. Prietenii au rămas alături de mine, însă sunt şi persoane care mă privesc ca pe o ciudăţenie. Efectuez un program zilnic de recuperare, iar acum pot să mă hrănesc, să mă pieptăn şi chiar să scriu pe calculator”, spune Andreea. Chiar dacă mulţi s-ar fi lăsat doborâţi de astfel de probleme, Andreea a terminat şcoala generală şi liceul din Zărneşti, fiind înscrisă în ultimul an al Facultăţii de Management din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.


Întrebări şi răspunsuri:

Ce-ai simţit în momentul teribilului accident?

A.C.: Nu am realizat pe moment gravitatea incidentului. Ulterior mi-am dat seama că viaţa mea se va schimba, dar nu mi-am pierdut încrederea că acest coşmar se va termina.

Ce-ţi doreşti să faci pe viitor?

A.C.:Mă plictisesc acasă şi aş vrea să lucrez la o firmă, să fac contabilitatea de acasă. E dificil să activez în alt domeniu, întrucât nu mă pot deplasa. 

Ce model ai avut în gimnastică?

A.C.: Am admirat-o mult pe Nadia Comăneci, care cred că a fost idolul gimnastelor din România. Am fost colegă de generaţie cu Simona Amânar şi Andreea Răducan, două fete care munceau enorm şi la care rezultatele nu au întârziat să apară.

Ce ai făcut cu primii bani câştigaţi din gimnastică?

A.C.: Mi-am luat un echipament sportiv. Am avut un sentiment de împlinire totală când am luat primii bani. Am simţit că munca mi-a fost apreciată.

Ce-i place

„Îmi place să mă joc cu frăţiorul meu. De asemenea îmi place să mă mai uit la câte un film pe calculator şi să ascult muzică de orice gen, mai puţin manele”, a menţionat Andreea.

Ce nu-i place

„Nu-mi plac persoanele care acum mă privesc cu alţi ochi, din pricina handicapului meu. Este păcat că suntem înconjuraţi de astfel de oameni”, susţine fosta gimnastă.