Braşov: Portret / Alina Mioc: „Nu e uşor să scrii numărul anilor de închisoare“

Magistratul, judecător la Tribunalul Braşov, are în mână soarta oamenilor certaţi cu legea şi spune că nu este deloc uşor să decidă soarta altora.

Profil:

Data şi locul naşterii:
28 septembrie 1967,
Drobeta Turnu Severin
Studii:
Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti
Profesie:
Judecător
Familie:
Necăsătorită

Alina Mioc este judecător de 14 ani, timp în care a decis viitorul celor care s-au abătut de la lege. „Oricât de reprobabile ar fi faptele, cei care le-au comis sunt oameni şi trebuie să ţii cont de anumite aspecte atunci când le dozezi pedeapsa. Scopul meu este ca toţi oamenii din faţa mea să plece cu sentimentul că au înţeles ce s-a întâmplat în sală “, spune Alina Mioc.

De la Chimie, la Drept

Judecătoarea nu şi-a dorit o carieră de magistrat. „Când eram mică, vroiam să fiu ca Angela Similea, dar nu aveam voce, însă cântam la microfon, în curtea casei. Mamei mele îi plăcea foarte mult de ea. Apoi, când am cerscut, am vrut să urmez Facultatea de Chimie Industrială. Am picat examenul şi m-am angajat într-o întreprindere de stat constructoare de vagoane, la Turnu Severin. Am lucrat şase ani la Compartimentul de Control Tehnic de Calitate. Între timp, încercam în fiecare an să dau la Facultatea de Chimie Industrială. Apoi, m-am răzgîndit şi hotărârea de a da la Drept a venit după ce am constatat că pot face mai mult decât să îndeplinesc nişte ordine date de şefi“, povesteşte judecătoarea.

A debutat la Judecătorie

Alina Mioc a intrat din a doua încercare la Facultatea de Drept de la Universitatea Bucureşti. După ce a absolvit, şi-a dorit să fie repartizată la Braşov sau Timişoara. „Se întâmpla în 1995 şi în acel an trebuia să se deschidă Judecătoria Rupea, aşa că am ales să fiu repartizată acolo. Din 1 noiembrie 1995 până la 1 iulie 1996, până când s-a dechis instanţa, am lucrat la Judecătoria Braşov. Apoi mi-am ocupat postul la Rupea. Nici nu ştiam unde era situat oraşul. Când am ajuns acolo eram doar eu şi preşedintele instanţei“, îşi aminteşte Alina Mioc. După patru ani, timp în care a fost şi preşedinta Judecătoriei Rupea , magistratul s-a mutat la Braşov, la Judecătorie.

Din anul 2001 şi până în prezent Alina Mioc este judecător la secţia penală a Tribunalului Braşov.  În cei 14 ani de activitate, magistratul a avut de instrumentat mii de dosare, unele mai grele, altele mai uşoare. „Au fost cazuri în care am stat mai mult să deliberez şi foarte puţine în care am dat o hotărâre pe baza probelor din dosar deşi conştiinţa îmi spunea altceva“, spune Alina Mioc

Purtător de cuvânt la Tribunal

De doi ani, magistratul este şi purtător de cuvânt al Tribunalului Braşov. „Am fost întrebată dacă sunt de acord şi am acceptat. Am crezut şi cred că dacă există un om care să explice presei ce se întâmplă în sistem atunci imaginea ajunge la public aşa cum este, adică nici albă nici neagră“, mai spune magistratul. Judecătoarea spune că „munca cu presa nu este grea dacă ştii să găseşti canalele de comunicare potrivite. Mă bucur că am reuşit să-i determin pe colegii mei să fie mai deschişi şi că pot furniza informaţiile atunci când mi se cer“, a mai spus Alina Mioc.

Întrebări şi răspunsuri:

V-aţi confruntat cu cazuri dificile?

Da. Unul a fost arestarea lui Alexandru Diaconescu, fost suspect principal în cazul dublului asasinat de la farmacia Thea. Audierea a fost îndelungată şi întrebările trebuiau să scoată în evidenţă dacă ceea ce spune inculpatul este adevărat sau nu, raportat la indiciile din partea acuzării.

Ce caz celebru aţi mai instrumentat?

Dosarul „Scotch Club“, în care au fost judecaţi Alen Moisin şi Anatolie Ciumac. Cauza a fost la mine la rejudecare. Mulţi dintre inculpaţi erau cunoscuţi pentru diverse fapte şi interesul presei a fost foarte mare, însă am făcut abstracţie de acest lucru.

Ce-i place:

„Îmi plac oamenii fericiţi, îmi place sinceritatea şi atunci când oamenii îşi manifestă mulţumirea faţă de munca mea şi îmi place atunci când reuşesc să comunic bine cu oamenii aflaţi în instanţă.“

Ce nu-i place:

„Nu-mi place să fiu minţită, mai ales în sala de judecată pentru că intuiesc atunci când nu se spune adevărul şi nu-mi place că în România judecătorul nu e perceput ca reprezentant al unei autorităţi.“