Braşov: Portret: Omul care vinde bilete la WC-ul public
0
De aproape un an, bărbatul este casierul WC-ului public din Piaţa Sfatului. Înainte să ajungă aici, Mihai Cerbu a lucrat în toate toaletele publice din oraş, fiind angajat la Administraţia Pieţelor Locale.
Profil
NĂSCUT:26 august 1950, Botoşani
FAMILIE: căsătorit, are un băiat
STUDII: Şcoala Profesională Tractorul
OCUPAŢIE: casier
Viaţa lui Mihai Cerbu nu a fost una uşoară şi cu greu îşi aminteşte de copilărie. A crescut la Casa de Copii din Siret şi a simţit mereu lipsa părinţilor. Soarta a făcut ca el să ajungă la Braşov şi să lupte pentru supravieţuire. „Am lucrat pe şantier, la uzina Tractorul ca vopsitor auto, iar în 2000 am ieşit la pensie”, povesteşte bărbatul. Pentru că nu se mai putea descurca doar cu pensia, din 2006 s-a angajat casier la wc-urile din Pieţele Astra, Tractorul şi Dacia. De aproximativ un an, bărbatul este responsabil al WC-ului din Piaţa Sfatului.
Micile neplăceri ale meseriei
Mihai Cerbu susţine că meseria de casier la wc-ul public din oraş nu este una foarte grea. „Este linişte şi nu e o meserie care să te solicite foarte mult. Lucrăm pe schimburi şi, slavă Domnului, am fost ferit de probleme. Cel mai greu este atunci când au loc evenimente prin Piaţa Sfatului şi când vin mulţi oameni dintr-o dată”, mărturiseşte bărbatul.
De asemenea, alte probleme ale meseriei sunt turiştii dezorientaţi care vizitează centrul oraşului şi care, în general, nu sunt obişnuiţi să plătească taxa pentru utilizarea WC-ului public. „Israelienii, englezii şi germanii nu plătesc; ori nu au bani schimbaţi, ori nu doresc să plătească pentru că la ei nu este aşa. Trebuie să vorbesc cu ghidul lor ca să le explice că nu pot utiliza toaleta dacă nu plătesc taxa de un leu”, spune casierul din Piaţa Sfatului. Unele neplăceri ale meseriei apar şi atunci când la toaletă vin persoane în stare de ebrietate sau care nu doresc, sub nicio formă, să plătească. „Cei care nu doresc să plătească, nu pot intra la WC. Unii oameni nu vor să înţeleagă acest lucru şi trebuie să duc muncă de lămurire cu ei”, mărturiseşte bărbatul.
Ceea ce este mai neplăcut pentru bărbat este că, de multe ori, este nevoit să dea drumul la ventilaţie sau să iasă din clădire, atunci când aerul devine insuportabil. „În general nu am probleme cu mirosul căci m-am obişnuit, dar câteodată miroase foarte rău. Atunci ies pe afară, spăl şi trece…”, mărturiseşte casierul.
Taxa de intrare este infimă
Casierul de la WC consider că suma pe care cei care au nevoie urgent de o toaletă trebuie să o plătească este una neînsemnată, în comparaţie cu „beneficiile” pe care această încăpere le aduce acestora. „Mie nu mi se pare scumpă taxa pentru a intra la WC. Mi se pare o sumă modică. Ce faci în ziua de azi cu un leu? Nu mai are nicio valoare un leu, nu e o avere şi mai ales atunci când ai urgenţe…”, spune bărbatul. Are însă satisfacţia că toată lumea pleacă de la el mai … uşurată şi cu zâmbetul pe buze.
Întrebări şi răspunsuri
V-aţi dori să faceţi, altceva?
M.C. Sigur că aş vrea să fac altceva, dar la vârsta mea cine mă mai angajează? Muncesc şi eu ca să-mi câştig pâinea, căci pensia este foarte mică şi nu ne ajunge de la lună la lună.
Ce anume faceţi în ziua de lucru?
M.C. Noi taxăm, noi facem şi curat. La toaleta femeilor găsesc mai multă mizerie, decât la bărbaţi. Nu ştiu de ce femeile sunt aşa de nepăsătoare. Despre ele se zice că sunt mai curate, dar nu e deloc adevărat.
Ce-i place
„Îmi plac cartofii prăjiţi, pizza şi ciorba de burtă. Nevasta mea le găteşte foarte bine. Sunt delicioase şi le mănânc mereu cu plăcere” susţine casierul de la wc-ul public.
Ce nu-i place
„Nu-mi place gălăgia, lumea de astăzi este altfel. E diferită cu mult faţă de viaţa de acum câţiva ani. S-a schimbat foarte mult toată lumea, nu mai au timp de nimic, fug de colo-colo” mărturiseşte bărbatul.
Se încarcă comentariile...
