Ioan Dragoş Dumitriu, braşoveanul care vrea să reprezinte România la Eurovision
0
Tânărul pianist are deja un palmares impresionant şi ar putea să concureze pentru România, la Eurovision.
Dragoş Dumitriu a început să se joace cu instrumentele muzicale, de mic copil. „Tatăl meu cânta la chitară de pe când eram în burta mamei. Probabil, inconştient, am perceput acordurile încă de pe atunci", spune tânărul pianist.
Cînd avea trei ani, părinţii l-au dus la o grădiniţă muzicală. „Aveam la îndemână tot felul de instrumente, fluiere, tobe şi alte instrumente de percuţie, iar muzica se construia pentru noi ca un joc", îşi tânărul. În şcoală, a contiuat să facă muzică. Consideră că, până la 11 ani, muzica a fost pentru el un joc continuu. „Exersam de plăcere, dar numai când aveam chef. Ce mi-a schimbat gândirea a fost întâlnirea cu profesoara mea de pian, Corina Ibănescu. Mi-a arătat ce diversitate pot găsi în muzică, astfel încât să nu mă plictisesc şi să nu abandonez repede studiul", spune pianistul braşovean.
De atunci, muzica clasică este mai mult decât o pasiune. A devenit modalitatea perfectă de exprimare a oricărei stări sau sentiment. „Aceeaşi notă, în funcţie de cum e interpretată, îţi poate imprima sentimente diverse: tristeţe, bucurie, chin sau agresivitate", spune tânărul. Dragoş Dumitriu a fost cucerit de pian, iar mai târziu s-a simţit atras şi de dirijat. Performanţele i-au fost răsplătite cu numeroase premii la concursurile din ţară şi din străinătate, astfel încât a început foarte repede să cânte pe scene importante.
Eurovisionul, visul pianistului
Dragoş Dumitriu s-a hotărât să participe şi la un concurs în care are şansa de să-şi reprezenta ţara. Este vorba despre Eurovision, secţiunea de muzică clasică. Tânărul pianist s-a calificat deja pentru finala preselecţiilor, care va avea loc în 13 februarie. În competiţie se află şase concurenţi, iar braşoveanul crede că are şanse reale să ajungă la Viena, ca reprezentant al României.
„Ideea cu care am pornit a fost să câştig. Mă pregătesc zilnic mai mult de cinci ore pe zi, cu speranţa că voi fi mai bun decât ceilalţi concurenţi. Cred că este visul oricărui artist, acela de a ajunge să-şi reprezinte ţara", spune Dragoş.
Tânărul pianist consideră că viaţa sa este extrem de interesantă şi spune că nu ar schimba nimic din alegerile anterioare. „Este adevărat că am colegi sau cunoscuţi care nu înţeleg cum pot aloca atât de mult timp pianului. Majoritatea celor din jurul meu au cu totul alte preocupări. Eu nu îmi permit să pierd nopţile, dar, sincer, nici nu îmi doresc acest lucru", a mai spus braşoveanul. În privinţa planurilor sale viitoare, Dragoş Dumitriu nu vrea să ia în calcul posibilitatea de a nu face performanţă prin pasiunea sa.
Profil
Născut. 15 februarie 1991, Braşov
Studii. Student la Facultatea de Muzică Braşov
Famile. Necăsătorit
Ce-i place
„Pe lângă pian, îmi place dirijatul, pentru că adună la un loc majoritatea laturilor muzicii. Îmi petrec foarte multe ore exersând. Muzica este cea mai mare pasiune pe care o am. Am însă şi alte hobby-uri. Îmi place foarte mult să pescuiesc. Tatăl meu m-a învăţat să fac acest lucru şi mergem şi acum împreună. Îmi place pescuitul, pentru că, la fel ca gătitul, este foarte relaxant".
Ce nu-i place
„Nu înţeleg invidia. Am întâlnit-o de multe ori şi nu am putut să îi găsesc o explicaţie. Am ignorat de fiecare dată astfel de comportamente, dar nu pot să spun că nu le-am sesizat. Pe de altă parte, nu îî agreez pe cei care se prefac. Este vorba despre persoanele care afişează altceva decât sunt în realitate şi care încearcă să epateze prin însuşiri pe care nu le au şi care au o părere foarte bună despre sine. Sunt mulţi cei care au impresia că persoana lor valorează enorm şi ţin să arate tuturor acest lucru".
Întrebări şi răspunsuri
De ce ai ales să concurezi la Eurovision?
„Eurovisionul nu e doar un concurs de muzică. Evenimentul înseamnă şi show şi îţi oferă posibilitatea de a apărea live, în timpul evoluţiei pe scenă. Bineînţeles că în decizia de a concura pentru Eurovision a contat foarte mult posibilitatea de a-mi reprezenta ţara. Cred că acest lucru este cea mai mare mândrie pentru orice artist. În momentul în care concurezi pentru România, evoluţia ta nu mai este un act individual, porţi pe umeri o responsabilitate mult mai mare".
Cum crezi că este percepută muzica clasică, în România?
În România, muzica clasică este tratată fugitiv, superficial. Nu există o educaţie făcută in timp în privinţa acestui gen. Publicul preferă să vadă ceva spectaculos, iar în muzica clasică, spectaculosul este de altă natură. În primul rând, nu este atât de vizibil, plus că e mai greu de înţeles şi are o destinaţie mai profundă. Nu este suficient să asculţi muzica pe fundal, trebuie să pătrunzi în povestea ei şi să simţi ceea ce îţi transmite. Doar aşa poţi întâlni şi înţelege spectaculosul.
Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos
Se încarcă comentariile...
