Stiri din Brasov

Şi-a ales rolul de străjer al porţilor Cetăţii Ţărăneşti fiindcă vrea să îi înveţe şi pe alţii istoria locului, dar mai ales să-i lămureacă pe turişti în privinţa unor mituri sau legende.

Profil
NĂSCUT: 16 martie 1947, Râşnov
EDUCAŢIE: Şcoala Tehnică de Metrologie Zărneşti
OCUPAŢIE: Pensionar, străjer
FAMILIE: Căsătorit, două fete, doi nepoţi

Pasiunea pentru istorie, dar mai ales plăcerea de a sta de vorbă cu oamenii şi a le destăinui din secretele pe care le cunoaşte, l-a făcut pe Gheorghe Samoilă să devină unul dintre străjerii Cetăţii Ţărăneşti din Râşnov. Îmbrăcat într-o vestimentaţie medievală, specifică secolului al XVII-lea, bărbatul a intrat imediat după „recrutare” în pielea personajului, devenind un ostaş de nădejde al Cetăţii. „Cred că sunt destul de serios şi credibil şi probabil de aceea am fost ales să joc acest rol”, ne-a spus cu modestie bărbatul. Cu sabia în mână, străjerul îi pofteşte cu căldură pe turişti în cetate, oferindu-le totodată, şi multe informaţii despre istoria locului.

Cunoscător al legendelor
Râşnoveanul este ca o carte deschisă şi oricând poate să îi lămurească pe curioşi în legătură cu dilemele lor. „Mie îmi place să spun tot ce ştiu. Alţii duc cu ei secretele în mormânt, dar eu nu sunt genul de om”, s-a destăinuit străjerul.  Gheorghe Samiolă povesteşte cu plăcere despre legendele locului. „Se spune că undeva, lângă cetate, unde pe vremuri ţiganii ţineau baluri, este îngropat aur. Acest lucru se ştia din bătrâni, fiindcă în acea zonă apărea o flacără din pământ. Acest lucru este logic, fiind demonstrat pe plan ştiinţific: aurul se oxidează, iar în contact cu aerul, se aprinde. Deocamdată, aurul nu a fost descoperit”, ne povesteşte râşnoveanul cu pasiune una dintre legende.

Amintiri din copilărie
De asemenea, el îşi mai aduce aminte cum, atunci când era mic şi mergea cu fraţii în pădure să se joace, purta căţei de usturoi în buzunar pentru a se apăra de vrăjitoarele rele. „Se spune că aurul îngropat lângă cetate este păzit de iele, iar dacă ne prindea seara pe lângă pădure, obligatoriu aveam căţeii de usturoi îndesaţi în buzunare pentru ca ielele să nu se lege de noi”, ne-a explicat Gheorghe Samoilă.

Colecţionar înrăit
Născut şi crescut lângă cetate, bărbatul de 62 de ani, a deprins o pasiune pentru a colecţiona monede, pălării, insigne, trofee şi haine, locuinţa sa transformându-se astfel într-un mic muzeu. „La început am avut câteva monede, iar apoi, am început să strâng una câte una de unde am putut şi eu, de prin ţările prin care am umblat şi de la prieteni”, ne-a explicat străjerul. Cea mai veche dintre acestea este un „crăiţar” din anul 1760, iar cea mai de valoare este o monedă de argint cu chipul lui Carol I. Din colecţia sa mai face parte şi un costum de cercetaş din anul 1935, pe care îl purta tatăl său în tinereţe.

Întrebări şi răspunsuri:
Vă place ceea ce faceţi acum?
G.S.: Mai întâi de toate trebuie să-ţi placă ceea ce faci. Dacă nu eşti pasionat de un lucru, nu cred că apoi te poţi descurca. Nu cred că aş fi acceptat postul dacă nu mi-ar fi dat o satisfacţie pe plan moral.

De ce sunteţi pasionat cel mai mult?
G.S.: Îmi place foarte mult să călătoresc pe munte. Chiar dacă sunt operat şi am o valvă pusă la inimă, nu mă dau bătut. În septembrie 2008 am fost în Alpi şi am dorit să cuceresc vârful Mont Blanc, dar nu am ajuns decât până la 4.300 de metri, din cauza vremii nefavorbaile fiind nevoit să mă întorc. Pot spune că Bucegiul îl fac cu ochii închişi.

Ce-i place:
„Îmi plac foarte mult câinii şi caii. Acum am un câine Husky, pe care îl iau alături de mine în toate drumeţiile pe care le fac. De asemenea, îmi place foafrte mult să protejez mediul înconjurător”, spune el.

Ce nu-i place:
„Nu am suferit niciodată mizeria. De aceea în zona în care locuiesc încerc să-i responsabilizez şi pe vecini să facă curăţenie. Dacă nimeni nu mă ajută mă apuc eu şi strâng gunoaiele, că nu pot să le sufăr”, explică omul.