Braşov: Radu Avram are în „garaj” peste 800 de maşini / GALERIE FOTO

Braşov: Radu Avram are în „garaj” peste 800 de maşini / GALERIE FOTO

Bărbatul colecţionează machete de peste 30 de ani şi fiecare maşinuţă în miniatură din colecţie are povestea ei. Cel mai vechi model datează din anul 1880.

Profil
Născut: 31 iulie 1942, Braşov
Studii: Şcoala postliceală sanitară
Ocupaţie: Pensionar
Familie: Căsătorit, doi copii

Meseria pe care şi-a ales-o Radu Avram, cea de asistent medical, nu are nici o legătură cu maşinile, însă această pasiune pentru autovehicule şi motoare a avut-o de mic. „Mereu am fost pasionat de ele şi visul meu cel mai mare din copilărie era să îmi cumpăr o maşină americană. Din păcate, mi-a lipist mereu curajul şi din această cauză nu am nici măcar permis de conducere. Îmi este frică să mă urc la volan”, spune Radu Avram, în vârstă de 67 de ani. Totuşi, ideea de a-şi face propria colecţie de maşini, chiar dacă sunt în miniatură, i-a venit mult mai târziu. „Prima maşinuţă am primit-o în 1964, la vârsta de 21 de ani, de la tatăl unui copil căruia îi făcusem un tratament. Era un Mercedes decapotabil, identic celui adevărată. Mi-a plăcut foarte mult. Între timp luasem legătura şi cu o cunoştinţă din străinătate, pe care am rugat-o să îmi trimită mini-maşinute, fiindcă auzisem că a uînceput să se fabrice. Astfel, am primit din Franţa trei maşini: un Fiat, un Renault şi o camionetă Ford. Apoi, am început să le colecţionez. La ora actuală deţin 800 de maşini, iar cel mai vechi model este un Peugeut din 1880, urmată de o Skoda din 1906 şi un Ford din 1923”, povesteşte bărbatul.

Afaceri cu copiii din jurul blocului
Cu fiecare excursie pe care o făcea în străinătate, Radu Avram nu rata ocazia de a-şi mai cumpăra un nou model, ajungând să îşi completeze colecţia pentru fiecare marcă de maşini. Nu au lipsit nici afacerile cu copiii din jurul blocului, cu care făcea diverse schimburi. „Odată am văzut un copil care se juca cu o maşinuţă. Atunci i-am dat pentru ea, la schimb, două timbre. Asemenea afaceri, ca să le spun aşa, am făcut cu mai mulţi copii. De la unii le luam stricate şi le reparam eu sau mă foloseam doar de anumite componente pentru a le recondiţiona pe ale mele. Recondiţionarea lor durează câteodată destul de mult. Odată a am umblat aproape un an pentru a căuta o roată pentru una dintre maşini. În final, am găsit o jucărie care avea rotiţa ce îmi trebuia”, spune colecţionarul.

Colecţie de suflet
Braşoveanul ţine atât de mult la colecţia sa încât nici pe cei doi băieţi ai săi nu îi lăsa să pună mâna pe maşinuţe atunci când erau mici. „Doar când erau bolnavi le mai dădeam să se joace cu ele, altfel ştiau că nu au voie să pună mâna. Ţin mult la colecţia mea fiindcă asta e tot ce las mai de preţ copiilor ”, spune Radu Avram. De ceva vreme, a luat, însă, o pauză. Nu se mai ocupă de machete, ci de Oltcit-ul pe care îl are în faţa blocului. „M-am oprit pentru o perioadă, fiindcă maşinile costă destul de mult. Este o investiţie destul de costisitoare. Aşa că acum mă ocup de maşina din faţa blocului. Mă pricep la mecanică pentru că mi-a plăcut foarte mult şi am învăţat-o singur, din cărţi. Desigur, asta nu înseamnă că dacă văd, la un moment dat, o maşină care îmi place, nu o cumpăr”, recunoaşte Radu Avram.

Întrebări şi răspunsuri
Aţi colecţionat doar maşini?
R.A.: Nu. Am avut şi o colecţie de cărţi poştale. Am început să le strâng din 1953, iar în 2003 am vândut-o pentru 150 de mărci, ca să îmi cumpăr apometre. A doua zi nu mai aveam nici banii şi nu mi-am luat nici ceasurile de apă. Cumpărătorul a mers cu colecţia luată de la mine la un concurs de cartofilie în Elveţia şi a luat medalia de argint.

Care vă este cea mai dragă maşină?
R.A.: Toate îmi plac fiindcă fiecare are povestea ei, însă cea care îmi place în mod deosebit este un model Mini Morris. Este mică, dar este o maşină puternică şi stabilă.

Ce-i place
Îmi plac excursiile, fotografia, mecanica, şi mâncarea românească, îndeosebi slănina şi brânza în coajă de brad.

Ce nu-i place
Nu-mi place violenţa verbală şi cea din filme.