Braşov: Francisc Pajorin, grădinar din tată-n fiu

Pasiunea pentru flori a moştenit-o de la străbunicul său, de la care a învăţat tot ceea ce înseamnă grădinărit. Francisc Pajorin a hotărât să ducă mai departe tradiţia familiei.

Profil
NĂSCUT: decembrie 1938, Braşov
FAMILIE: divorţat, are o  fată şi un băiat
STUDII: Facultatea de Silvicultură Braşov
OCUPAŢIE: grădinar

Braşoveanul povesteşte cu mândrie că prodecesorii săi ai studiat chiar şi în străinătate. Străbunicul său se ocupa de întreţinerea grădinii de la Fabrica de Postav din Braşov. „Pentru că se câştiga foarte bine, străbunicul şi-a permis să-l trimită pe unul dintre băieţii săi la studii în Viena. Cel care a fost în străinătate a fost chiar bunicul meu, care a învăţat acolo meseria de grădinar” declară braşoveanul.  În 1901 familia sa a cumpărat pământ şi a construit o mică seră. „În 1906, în afara grădinarilor din Codlea care duceau marfa la Bucureşti, Braşovul era aprovizionat cu flori doar de doi grădinari de seră, printre care se număra şi străbunicul meu” mărturiseşte bărbatul. Afacerea le-a mers foarte bine doar până în 2 mai 1952 când au fost ridicaţi şi mutaţi cu forţa în Sfântu Gheorghe. Tot atunci sera lor a fost confiscată.

„A trăit printre flori”
Bărbatul a crescut printre florile din sera familie sale. Casa în care locuiau se afla în curtea în care se găsea şi sera: „Toată familia trăia înconjurată de flori şi lucram împreună în seră. Tatăl m-a învăţat să preţuiesc natura. Trăiam în seră, mă jucam printre flori” îşi aminteşte bărbatul. Pentru că iubea foarte mult natura, a urmat Facultatea de Silvicultură din Braşov şi a profesat o perioadă în acest domeniu. Pentru a se putea descurca bărbatul a ajuns să profeseze în mai multe domenii. „Mi-am făcut un atelier unde am fost lăcătuş mecanic, am avut şi o remorcă cu stupi, iar în 1987 când nu mai exista materie primă, am plecat la muncă în Germania” declară Francisc Pajorin.

A redeschis sera
În 1992 a redeschis sera şi s-a apucat de grădinărit. „La început, puterea de cumpărare era foarte slabă. Oamenii nu prea ştiau de florile pe care noi le aveam. În primii doi ani furnizam răsaduri pentru oraş. De exemplu, în anul 1993 am produs şi vândut numai 40 de muşcate” spune bărbatul. În sera braşoveanului se găsesc astăzi 80 de soiuri de flori de balcon, 30 de soiuri de răsaduri, 50 de arbori şi arbuşti. „Ca grădinar nu ai sărbători, nu ai timp liber. Mereu trebuie să ai grijă ca florile să fie udate, curăţate şi să stea la temperaturi optime” mărturiseşte bărbatul.

Orhidee multicoloră
În sera bărbatului se găseşte şi orhideea care seamănă cu floarea „papucul doamnei” de la noi. „Tatăl meu, care a fost la studii în străinătate, a adus floarea din Germania în 1936. De-a lungul timpul a reuşit să fie înmulţită, iar astăzi avem aproximativ 70 de ghivece. Petalele florii sunt de culoare verde, alb şi pete maro şi înfloreşte în luna decembrie” declară cu mândrie bărbatul.


Întrebări şi răspunsuri
Consideraţi că această meseria va dăinui şi în viitor?
F.P. Din păcate,această meserie este pe cale de dispariţie. Am văzut, în alte ţări, că în sere este crescută doar un tip de floare şi în număr foarte mare. Acolo totul este automatizat, florile au aceleaşi dimensiuni şi aspect.
V-aţi dori să practicaţi o altă meserie?
F.P. Ceea ce fac este perfect pentru mine. Eu îmbin grădinăritul cu biologia, ingineria, tâmplăria, şi asta este tot ceea ce mă împlineşte.

Ce-i place
„Îmi plac farfuriile de mâncare bine ornate. Îmi place muzica bună, adică cea a lui Ceaikovski şi Strauss” susţine grădinarul.
Ce nu-i place
„Detest stupiditatea omenească. Nu o pot suporta şi, din păcate,  parcă sunt turnaţi cu găleata aceşti oameni. Sunt din ce în ce mai mulţi” mărturiseşte bărbatul.