EXCLUSIV Crina Popescu, alpinistă: „Pe munte, ne facem nevoile în pungi, pe care le predăm la coborâre!“ VIDEO

La 16 ani, alpinista din Râşnov este prima femeie din lume care a terminat circuitul „Seven Volcanoes“.

Ea a vorbit pentru „Adevărul“ despre ascensiunile ei pe cele mai importante vârfuri ai Terrei, despre trăirile şi experienţele din expediţii, despre secretele munţilor, dar şi despre modul în care plănuieşte să cucerească Everestul. Reuşită ce i-ar permite să fie şi cea mai tânără alpinistă care face „Seven Summits“. Crina mai are doi ani şi jumătate la dispoziţie pentru a cuceri cel mai înalt vârf din lume (8.848 m) şi a stabili un nou record.

„Adevărul": Crina Popescu, te-ai întors de câteva zile din America de Sud, după ce ai reuşit două ascensiuni dificile pe cel mai înalt munte, respectiv vulcan de acolo. Cum te simţi?

Crina „Coco" Popescu: Am ajuns marţea trecută şi încerc să-mi revin după ce am trăit în Antarctica, după emoţiile de acolo. Mai ales pe Mount Sidley, cel mai înalt vulcan de pe acel continent. Am ajuns într-o zonă neexplorată, unde am făcut premieră pe vârf.

Ai plecat din România înainte de Crăciun. Ai făcut Sărbătorile de iarnă acolo. Ţi s-a mai întâmplat?

Acum doi ani, când am fost pe Ojos del Salados şi Acongagua. Crăciunul l-am făcut în tabăra de vârf, când mergeam spre primul munte. Atunci, tatăl meu era în tabăra de bază când a fost Crăciunul. E frumos să petreci Sărbătorile de iarnă într-un loc care-ţi place, cu oameni cu care te înţelegi. Nu sunt chestiile clasice, cu brad împodobit.

Ai spus că zona în care ai fost nu era explorată. Aţi fost doar câţiva oameni acolo. Cum este să pleci într-o zonă albă, şi la propriu, şi la figurat? Există o teamă de neprevăzut?

Nu mi-a fost teamă de ceea ce era acolo. Când am plecat din România ştiam ce mă aşteaptă. Vorbisem în ţară cu cei trei români care au fost pe Mount Vinson. Pe Sidley, deşi se află într-o zonă neexplorată, eram obişnuită deja cu Antarctica, cu condiţiile de acolo, cu temperaturi între minus 30, minus 40 de grade Celsius, cu vânt până la 100 de kilometri pe oră. Cu zi continuă. Vedeai soarele mereu, rotindu-se în jurul tău.

Noaptea puteai să dormi în cort?

Da, n-am nicio problemă. Nu numai eu m-am adaptat bine, ci şi ceilalţi trei colegi de expediţie. Am fost eu, din România, rusul Alex Abramov, italianul Mario Trimeri şi ghidul american Scott Woolams, toţi având o experienţă deosebită pe munte.

Costurile unei expediţii de acest gen sunt destul de mari. În Antarctica există şi acea taxă de munte?

Antarctica este o zonă ce aparţine unor şapte ţări (oftează). Chestia asta ridică foarte mult costurile. Şi transportul din America de Sud în Antarctica este foarte scump. Şi statul acolo, în sine. Expediţia în Antarctica a costat în jur de 70.000 de euro. Doar pentru mine! A fost mai scump decât pentru mine şi tata la un loc, în alte părţi.

Ai urcat pe principalii munţi de pe fiecare continent, în afara Everestului. Care a fost cel mai dificil?

Cel mai tehnic, după vorbe, este Pyramide Carstensz, cel mai înalt munte (4.884 m) din Oceania. Nu mi s-a părut să fie aşa. Pentru mine, cel mai greu, emoţional vorbind, pentru că tehnic n-a fost aşa, s-a dovedit a fi Ojos del Salados, cel mai înalt vulcan din America de Sud şi, totodată, din lume (6.893 m). Am ajuns singură pe el, acum doi ani. Tata a rămas în tabăra de bază, iar ceilalţi au renunţat pe parcurs, fie pentru că n-au fost aclimatizaţi, fie din alte motive.

Tu urci fără mască de oxigen?

Fără. De fapt, nici n-ai nevoie la munţii sub 8.000 de metri. La cei mai înalţi, se schimbă lucrurile .

În urmă cu 10 ani, alpinistul Marius Georgescu îmi spunea că pe McKinley, cel mai înalt vârf din America de Nord, există o politică de protejare a mediului. Gunoiul se strânge în saci. Şi cum nu există toalete pe munte, alpiniştii îşi fac nevoile în pungi, iar la coborâre sunt controlaţi.  Aşa e şi în Antarctica?

Aşa e şi acum pe McKinley, şi aşa e şi în Antarctica. Nu rămâne absolut nimic de pe urma trecerii alpiniştilor. Resturile le cari până la Union Glaciar, tabăra de plecare în toate expediţiile spre vârfurile Vinson şi Sidley, spre Polul Sud şi spre staţiile meteo. Ei se ocupă să transporte gunoiul în America de Sud.

De Uca Marinescu ai auzit? Ea a fost prima femeie din România care a traversat Antarctica.

Da, am auzit. Bine, eu am făcut altceva, am urcat pe munţii de acolo. În alpinism există mai multe încercări. Totul a început cu Reinhold Messner, alpinistul italian care a fost primul ce a urcat toţi cei 14 optmiari ai Pământului.

Ce vei face în continuare? Vei urca pe Everest, iar apoi vei ataca şi ceilalţi 13 munţi de 8.000 de metri?

Acum vreau să termin „Seven Summits". Am devenit prima femeie care a făcut circuitul „Seven Volcanoes". După ce voi urca pe Everest nu mi-am propus nimic special. Bineînţeles, voi continua să merg pe munte.

Crina şi echipamentul pe care-l foloseşte în expediţiile montane Foto: Dan Bistriţeanu

Crina „Coco" Popescu

- Este născută în Bucureşti, însă s-a stabilit cu familia la Râşnov, pe când avea un an şi jumătate;
- Este elevă la Liceul Râşnov, în clasa a IX-a;
- Este legitimată la Clubul Montan Altitudine Râşnov, fiind antrenată de tatăl ei, Ovidiu Popescu;
- A stabilit şapte recorduri mondiale de vârstă;
- În ianuarie, urcând pe Mount Sidley, a terminat circuitul „Seven Volcanoes" (cei mai înalţi vulcani de pe fiecare continent), fiind cea mai tânără alpinistă;
- Luna trecută a reuşit ascensiunea pe Mount Vinson, tot în Antarctica.
- Îi place să facă mountainbike, snow-board şi căţărare pe munte

Vulcanii pe care a urcat

- Ojos del Salado (6.893 m) - America de Sud
- Kilimanjaro (5.895 m) - Africa
- Elbrus (5.642 m) - Europa
- Pico de Orizaba (5.636 m) - America de Nord
- Damavand (5.610 m) - Asia
- Mount Giluwe (4.368 m) - Australia
- Mount Sidley (4.285 m) - Antarctica

În 2009, Crina a făcut o expediţie în zona Nepal-Tibet Foto: crinacocopopescu.blogspot.com

„Petrec cam 200 de zile din an pe munte"

Cum ai ajuns să faci alpinism? Tatăl tău ţi-a transmis această pasiune?

M-am născut în Bucureşti, însă părinţii mei s-au stabilit la Râşnov când eram foarte mică. Aveam un an, un an şi jumătate. La şase ani, am fost cu părinţii mei pentru prima dată la Vârful Omul. Şi atunci am spus că asta vreau să fac. Mama n-a făcut alpinism, însă îi
place muntele.

Mulţi fug de munte pentru că nu există confort acolo. Pe tine ce te atrage la înălţimi?

Ţinând cont că fac chestia asta 200 de zile şi nopţi pe an, e clar că ne place şi mie, şi tatălui meu. Muntele m-a atras de mică pentru că e un loc unde poţi să stai cu tine însuţi. Nu e o problemă că eşti singur, că nu ai cu cine vorbi. Te gândeşti la lucrurile pe care le-ai făcut, la cele pe care le vei face.

Cum e să ai 16 ani şi, la o vârstă la care majoritatea tinerilor nu şi-au creionat un drum în viaţă, tu să fi parcurs deja mii de kilometri în întreaga lume?

Eu consider că e ceva normal pentru mine. Ceea ce fac nu mi se pare a fi ieşit din comun. Nu mă chinui să realizez ceva. E ceva care mă face fericită pe mine. Este ceea ce vreau să fac.

Ce înseamnă pentru tine succesul? Ai urcat toţi aceşti munţi pentru a fi cunoscută?

Nu, am urmărit doar să-mi împlinesc dorinţele. Mi s-a întâmplat ceva nostim, astă toamnă. Eram la şcoală şi am fost sunată pentru un interviu. Am întârziat la oră, mi-am cerut scuze. Profesoara m-a întrebat cu cine am vorbit la telefon. Şi i-am spus că am dat un interviu. Profesoara a crezut că o iau peste picior şi m-a dat afară. I-am explicat după aceea. Nu ştia că sunt alpinista Crina „Coco" Popescu.

În Râşnov te cunosc oamenii? Vin la tine, te felicită, te încurajează?

Am crescut printre acei oameni. Nu mă privesc altfel după reuşitele mele.

Emil Cioran spunea că oamenii de la munte sunt mult mai senini decât cei de la şes. Faptul că muntele e mai aspru îi face pe oamenii de acolo să fie altfel?

Nu faptul că e mai aspru, ci fiindcă trăim unii lângă alţii. învăţăm să ne respectăm unii pe alţii. Şi să respectăm muntele. Asta ne schimbă.

„Merg într-un singur club: cel alpin!"

Sunt mulţi tineri care vor să plece definitiv, din România. Te-ai gândit la aşa ceva?

Nu, de a pleca definitiv nu! Am crescut în Râşnov şi e un loc de care nu mă pot despărţi. În România sunt munţii, locuri frumoase. Aici am petrecut momente deosebite, când am fost prima dată pe munte.

Ce părere ai despre vedetele din România? Şi pe cine crezi că trebuie să numim vedetă?

O întrebare cu adevărat grea... În fiecare ţară, vedetele sunt diferite. Nu pot să-mi dau cu părerea eu despre ele. Lumea mea e pe munte, în Râşnov.

Nu te uiţi la televizor?

Nu-mi place! Am televizor, DVD-player, video, însă nu cablu.

Ce părere ai despre politicieni?

Pentru mine (râde), politicienii sunt ca şi fotbalul. N-am nimic în comun cu ei.

Mulţi tineri de vârsta ta îşi petrec timpul liber în cluburi şi pe internet. Cum ţi se par cele două preocupări?

Nu merg în cluburi. N-am timp şi nu-mi place! Sunt cluburi şi în Râşnov, însă eu merg la Club Montan Altitudine (râde).

Preferi ascensiunile rapide, fără multe bagaje, sau cele clasice?

Dacă e sigur şi ştiu că pot să ajung sus, da, le prefer pe cele rapide.

Cum priveşti Everestul? Îl vei ataca pe partea de sud sau pe cea din nord?

Pe partea de nord, din Tibet. Nu ştiu dacă e mai greu decât dacă vii de pe versantul sudic. Ziua de vârf este mai lungă.

În Tibet ai fost? Ai văzut filmul „Şapte ani în Tibet"?

Am fost acolo, şi am văzut şi filmul. Nu prea seamănă cu ce e în realitate. Tibetul este o zonă frumoasă. Şi filmul e reuşit.

Ce înseamnă pentru tine o ascensiune pe Everest?

Ar fi, în primul rând, încheierea circuitului „Seven Summits". Aş deveni prima alpinistă din România care ar ajunge acolo. Nu sunt o sută de femei în întreaga lume care au urcat pe Everest. În „Seven Summits" sunt vreo 32.

Tu ai putea deveni şi cea mai tânără femeie care încheie acest circuit. Ai şi o marjă de timp pentru asta?

Mai am timp cam doi ani şi jumătate. În 2007, americanca Samantha Larson a devenit, la 18 ani, cea mai tânără alpinistă care a urcat pe Everest.

Aşteaptă aprobarea pentru Everest

Ascensiunea pe Everest ridică şi alte probleme decât cele pur sportive. Cum Crina Popescu are doar 16 ani, e nevoie de o aprobare pentru a i se permite ascensiunea pe cel mai înalt vârf al Pământului. „În 2003 a fost o nepaleză acolo, de 16 ani şi 8 luni. A devenit erou naţional, iar de atunci cei din Nepal au spus că nu mai lasă pe munte alpinişti care nu au împlinit 18 ani. Chinezii au luat aceeaşi decizie anul trecut, când Jordan Romero a ajuns pe Everest. Ei au spus că nu mai au voie în Himalaya minori şi persoane de peste 60 de ani decât cu aprobare specială", a explicat Ovidiu Popescu, tatăl şi antrenorul Crinei.