Braşov: Coriolan Dragoman dă viaţă rădăcinilor, transformându-le în obiecte de artă
0
Bărbatul colecţionează rădăcini de mai bine de trei decenii, iar de atunci a înlocuit bibelourile din casă cu noile obiecte de artă „cosmetizate“ într-un mod original chiar de mâinile sale.
Profil
NĂSCUT: 17 decembrie 1938, Sibiu
STUDII: Facultatea de Inginerie Tehnologică Braşov
PROFESIE: tehnician
FAMILIE: căsătorit, un băiat
Dacă pentru unii rădăcinile pomilor sunt un lucru inutil sau în cel mai bun caz doar lemn de foc, pentru Coriolan Dragoman, acestea reprezintă materia primă pentru crearea unor adevărate obiecte de artă. Chiar dacă toată viaţa a lucrat ca funcţionar public, iar studiile sale sunt mai mult tehnice, din mâna braşoveanului ies acum capodopere nepreţuite. „Nu trebuie să studiezi artele plastice, ca să te apuci de aşa ceva. Trebuie să ai ochi şi mai ales să pui puţin suflet în realizare, că altfel eşti tâmplar şi nu artist”, susţine Coriolan. El a căpătat pasiunea de a colecţiona rădăcini şi apoi, de a le transforma în bibelouri, încă de prin anii ’70, când se plimba pe malul râului Târlung. „Dintotdeauna am mers cu prietenii, la iarbă verde, undeva între Tărlung şi Budila. După inundaţiile de atunci, mergând pe malul apei, am găsit o rădăcină. Am luat-o, m-am uitat la ea, am tăiat bucăţile care erau nefolositoare şi apoi, am adus-o acasă ”, îşi aminteşte braşoveanul, cum a creat primul său obiect de artă.
Ce nu e bun, la foc
Prundul Tărlungului a devenit apoi, locul de unde el s-a aprovizionat pe tot parcursul anilor cu materia primă numai că, acum, nu prea mai are ce să culeagă, fiindcă acolo a apărut o balastieră. „Trebuie să merg să-mi caut alt loc. Acolo era foarte bine,deoarece râul îşi schimba albia de la an la an, iar în urma şuvoaielor rămâneau aceste rădăcini. Întotdeauna plecam cu portbagajul plin de acolo, iar apoi, când ajugeam acasă, mă apucam să le sortez. Ce nu era bun, ori aruncam, ori duceam înapoi la maşină pentru ca data viitoare să am lemne pentru grătar”, s-a destăinuit omul.
Meserie fără secrete
Coriolan susţine că nu există niciun secret pentru a a transforma o rădăcină într-un bibelou. „Ce mă intersează la o rădăcină este să curgă liniile, să aibă o imagine ce semnifică ceva”, a explicat Coriolan. Acesta şi-a transformat balconul într-un mic atelier, iar metoda de „cosmetizare” a rădăcinilor este una originală, cu bisturiul.
Muzeul de acasă
Acum, locuinţa sa s-a transformat într-o mică sală de expoziţii, unde pot fi admirate peste 20 de astfel rădăcini. Acestea au fost ajustate cu grijă de către bărbat, conservându-le chiar şi pietrele de pe ele, şi au căpătat diferite forme, de la păsări şi reptile, la căţei sau dansatori exotici. Acesta a avut chiar şi o expoziţie acum câţiva ani, primind şi propunerea de a se înscrie în Uniunea Artiştilor Plastici Amatori. A renunţat însă la idee, când şi-a dat seama că nu îi aducea niciun beneficiu. Din mâinile sale au ieşit adevărate trofee, numai că, oricât a încercat, nu a reuşit să facă două asemănătoare. „Am încercat să fac replica pentru rădăcina care seamănă cu o aripă neagră în zbor, dar în ciuda eforului nu prea mi-a ieşit cea albă”, a concluzionat Coriolan. El nu vrea să facă o afacere din aceste rădăcini, ci preferă să le dea cadou prietenilor sau rudelor.
Întrebări şi răspunsuri:
Care dintre rădăcini este preferată dumneavoastră?
Este greu de spus. Niciodată nu m-am gândit la acest lucru. Fiecare are ceva special şi are o poveste în spate. Multe dintre ele sunt spectaculoase, dar cred că cea mai impresionantă dintre ele este o rădăcină care seamănă cu o pasăre în zbor şi se află la sora mea din America.
Ce alte hobbyuri mai aveţi?
Îmi place să fac fotografii, dar mai ales să scriu. Acum am terminat de scris cea de-a doua carte, pe care sper să o public cât de curând. Cu cât am citit mai mult, mi-am dat seama că şi eu am ceva de spus, dar la început, aveam impresia că nivelul meu de cultură este sub cel al unui scriitor. Cu timpul, am relizat că sunt scrieri mult mai proaste decât ale mele şi merită să încerc.
Ce-i place:
„Am avut şansa să cresc cu o bibliotecă în casă aşa că mi-am dezvoltat foarte mult pasiunea de a citi. Deja după ce am împlinit trei ani cunoşteam literele şi silabiseam titulatura firmelor pe care le vedeam pe stradă. Am citit de-a valma tot ce am apucat”, a spus bărbatul.
Ce nu-i place:
„Întotdeauna am fost franc şi nu m-am ascuns după deget, aşa că spun deschis, că detest mizeria morală şi pervertirea la care s-a ajuns în ziua de astăzi în goana după bani şi snobism”, a punctat Coriolan Dragoman.
Se încarcă comentariile...
