Stiri din Brasov

Fostul deţinut politic braşovean, a reuşit să se reintegreze în societate, după o lungă detenţie, realizând sculptură tradiţională în lemn.

Locuieşte în Scheii Braşovului, în casa părintească, veche de peste un secol şi jumătate, în care poarta, mobilierul, scara interioară şi diversele decoraţiuni, au fost lucrate de el, în lemn. Pe acestea a reuşit să le realizeze, după cei 20 de ani de detenţie, care i-au marcat viaţa.

Totul a început în anul 1936, când avea numai 13 ani şi când trăgea cu urechea la şedinţele legionare, organizate la Liceul Andrei Şaguna, la care participau şi unchii săi. S-a înrolat apoi, în gruparea legionară iar în 1939 a intrat în Frăţia de Cruce.

Închis la 18 ani

În perioada 1940-1941, după ce mareşalul Antonescu a ordonat ca tinerii legionari să fie închişi, se număra printre cei 5000 de tineri care mărşăluiau în stradă şi care au fost reţinuţi. El a fost închis mai întâi la Braşov, apoi trimis la Văcăreşti, Piteşti şi Alba Iulia şi condamnat la 15 ani de detenţie pentru activitate legionară şi terorism. În 1944, în urma unui decret prin care toţi elevii erau graţiaţi, a fost eliberat şi înrolat în Regimentul 89 de infanterie de la Tărlungeni, Braşov. În luna octombrie, a fost arestat ca "primul duşman al poporului", alături de alţi mari negustori şi personalităţi marcante ale Braşovului, unde a stat arestat, până în septembrie 1945.

Timp de trei ani de zile, a reuşit să studieze la Academia Comercială din Braşov, unde a fost membru al Uniunii Naţionale a Studenţilor Români. După ce a susţinut o cuvântare, în care a fost acuzat că a folosit elemente anticomuniste, a început să fie căutat de securitate. Pentru a se ascunde,  a dormit într-un cimitir pentru câteva zile şi apoi s-a ascuns în Munţii Argeşului. Aici a stat alături de alţi 20 de fugari până când securişti au împuşcat 4 persoane iar pe ceilalţi i-au arestat. Atunci, Nicolae Purcărea a fost condamnat la 7 ani de închisoare şi judecat la Craiova  iar în vara anului 1950, a fost dus la Piteşti.

Programul de reeducare

La Piteşti a trecut printr-un program de reeducare foarte dur. „Totul se făcea prin bătaie, chin, inimaginabile toruri, unde era adevăratul iad. Aici nu mai existau nici noapte, nici zi, nici om, ci o fiinţă care mai păstra încă sentimente de conservare. Aici au reuşit să ne robotizeze", a declarat fostul deţinut.

După şapte luni, a fost transferat la Canalul Şantierul Poarta Albă, denumit „canalul morţii". În toamna anului 1950 a fost dus la Jilava iar în 1952, la Gherla, unde a stat la izolare după ce a povestit unui coleg despre condiţiile din programul de reeducare. Aici nu a stat 21 de zile, cât se stătea de obicei, ci 7 luni de zile, în care s-a şi îmbolnăvit de tuberculoză. În anul 1956 a fost trimis în domiciliu stabil la Lăteşti, în Bărăgan, unde s-a căsătorit cu o deţinută ce ispăşise 8 ani de detenţie.  În 1958 au fost însă despărţiţi, ea a fost trimisă în lagărele de femei din Miercurea Ciuc, şi apoi Oradea, iar el a fost în Lagărul Noua Culme, lângă Ovidiu, Constanţa.

Aiud - ultima detenţie

A ajuns la Aiud în anul 1960, unde vorbea cu ceilalţi deţinuţi bâtând în calorifer şi folosind codul Morse. „Dacă aveam o întrebare, caloriferul ne răspundea" declară Nicolae Purcărea. În deţenţie la Aiud, se aflau Mircea Vulcănescu şi Petre Ţutea. „El era omul pe care nu trebuia decât să-l zgândăreşti şi apoi se deschidea şi îţi spunea foarte multe", susţine fostul deţinut. În anul 1964 a fost eliberat.

Profil

NĂSCUT: 1923, Braşov

STUDII: Academia Comercială din Braşov

PROFESIE: merceolog

Întrebări şi răspunsuri

Cum erau cântecele legionare?

Oricât de indiferent erai, acele cântece nu aveau cum să nu te mişte. Te făceau să acţionezi, să alungi indiferenţa pentru că textul lor era profund

Care erau condiţiile din detenţie?

Era o mizerie cumplită, mâncarea era insuficientă, păduchii şi pleoşniţele umblau peste tot iar toate aceste condiţii te scoateau din categoria de om normal şi te introduceau în cea de neom.

Cum aţi reuşit să vă reintegraţi în societate?

Norocul meu a fost că am avut un tovarăş de viaţă - sculptura. Prin sculptură mi-am găsit libertatea, iar de câţiva ani predau la Liceul Andrei Şaguna, în cadrul Cercului Mini Satului Sfântul Andrei.

Ce-i place

Adoră literatura şi poezia. „Îmi plac poeziile lui Radu Ghira, Nechifor Crainic, pe care le rosteam în detenţie şi care au constituit pentru noi hrana sufletească, sprijinul şi imboldul de a merge mai departe", susţine fostul deţinut.

Ce nu-i place

Nu îi place discoteca. „Este o discordie a dezmăţului şi toate crimele de aici pornesc. Nu sunt de acord cu părinţii care îşi lasă copiii să meargă acolo", declară Purcărea.

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: