Mioara Comănelea: „Totul este plin de viaţă în cămara mea“ FOTOGALERIE

Zeci de ani a asistat la miracolul vieţii, iar acum îşi dedică timpul artei gastronomice. Mioara Comănelea are cea mai „bogată" cămară din Prejmer.

Borcanele de dulceţuri, murături şi gemuri, toate stau „cuminţi" în rafturile cămării Mioarei Comănelea, de-ţi vine să le mănânci cu ochii. Dacă vă intrebaţi care este ingredientul special din bucătăria prejmerencei, vă va răspunde grăbită: dragostea.

„Totul este plin de viaţă în cămara mea. Castraveţii stau în familie, pentru că în fiecare borcan am creat câte un omuleţ din legume, borcanele au ciucuri, simbol al fructelor sau legumelor conţinute de fiecare. Piesa de rezistenţă este «condurul doamnei», în care stau frumos, la murat, ardeii capia", ne povesteşte Mioara Comănelea.

După ce a ieşit la pensie, femeia şi-a făcut din casă un adevărat rai, călcat de turiştii din toată lumea. Pensiunea sa este pregătită pentru a-i primii pe oaspeţi cu cele mai bune bucate. „Aveam veşnic curtea plină de musafiri şi atunci mi-am zis de ce să nu-mi fac o pensiune? Aşa am intrat în agroturism. Trebuia să fac ceva. Nu sunt genul de om care să stea să aştepte să i se dea ajutor social. Nu am răbdare să stau", spune tanti Mioara.

A fost moaşă

Mulţi ar spune depre tanti Mioara că a fost bucătărească la viaţa ei. Puţini ştiu, însă, că femeia a avut o meserie frumoasă, de care se simte mândră: aceea de moaşă.

„Cred că din toate vremurile, această meserie, făcută din plăcere, este extraordinară. Întotdeauna am fost fascinată de tot ce s-a creat. Orice viaţă care apărea era un miracol. Totul era deosebit: emoţia mamei de pe masa de naşteri şi emoţia de dincolo de uşi, a tatălui, era tabloul care întregea viaţa mea", mărturiseşte Mioara Comănelea.

Timp de un an, moaşa Mioara a lucrat la Spitalul din Tohanul Vechi, iar după ce s-a căsătorit s-a mutat la Găieşti, unde şi-a practicat meseria impecabil, timp de nouă ani. „Pe vremea noastră, medicul era chemat să asiste la naştere numai în cazul în care pe noi ne depăşea situaţia. În rest, noi asistam gravida, scoteam copilul, coseam rana şi apoi o supravegheam până trecea pericolul", îşi aminteşte moaşa.

Tanti Mioara a lucrat şi la un spitalul de Patologie Neuromusculară din Sfântu Gheorghe, unde erau internaţi copii cu boli genetice. Contrastul dintre munca din maternitate şi cea din spital şi mai ales viaţa chinuită a copiilor pe care îi îngrijea, nu au făcut-o să reziste foarte mult în preajma lor.

„Când ştiam că acei copii merg ajutaţi de nişte scăunele mi se sfărâma sufletul. Nu am putut suporta suferinţa lor. Atunci am zis că accept orice, numai să nu mai trăiesc coşmarul acela. Am un sentiment deosebit pentru copii şi pentru bătrânii neajutoraţi", mai spune Mioara Comănelea.

Femeia face şi unele dintre cele mai bune clătite de casă din Prejmer. A reşit să uimească mereu juriile la festivalul Clătitelor din Prejmer, prin originalitate. Una dintre inveţiile sale sunt „clătitele în copac", mere trase în aluat de clătite, agăţate într-un copăcel.

Întrebări şi răspunsuri:

Mai ţineţi legătura cu vreun copil pe care l-aţi asistat la naştere?

Sunt toţi şi copiii mei. Părinţii îmi trimit fotografii şi scrisori. M-a impresionat foarte mult mesajul de la un băieţel care îmi scria aşa: «cu tot respectul şi toată dragostea, pentru primele mâini care m-au ţinut în braţe».

Conservele pe care le faceţi sunt şi de vânzare?

Mie îmi place să-mi pierd timpul cu ciucurii de la borcane. Conservele mele sunt apreciate de toată lumea care-mi calcă pragul şi e normal ca unii să vrea să şi cumpere, dar nu fac nimic de vânzare. Turiştii fideli, care revin în fiecare an, nu pleacă niciodată cu mâna goală. 

Ce-i place:

„Îmi plac la nebunie florile. Am o grădină impresionantă de flori. Dacă ar fi după mine, aş lăsa numai o potecuţă îngustă pentru picior şi mi-aş umple toată curtea de flori. Iubesc trandafirii, în special pe cei galbeni şi irişii, care sunt prezenţi în grădina mea sub tot felul de mărimi", mărturiseşte femeia.

Ce nu-i place:

„Nu-mi plac oamenii mincinoşi şi nu-mi plac beţivii. Nu-mi plac cei care se cred mai mult decât sunt. În fond, avem calităţi şi defecte şi nu e cazul să ne ascundem după deget. Mama mea spunea: «Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul»"

Profil.

Născut. 19 ianuarie 1948, Sibiu

Studii. Şcoala Sanitară Sibiu

Familie. căsătorit, două fete şi un nepot

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: