REPORTAJ Jurnalul unui voluntar braşovean în Africa UPDATE

Adevărul îşi propune să vă prezinte poveştile oamenilor pentru care verbul „a fi" are o însemnătate mult mai mare decât verbul „a avea". La doar 25 de ani, Oana Cerghit este voluntar în Africa. Îndură temperaturi de -2 grade Celsius în luna iunie, pentru a-i ajuta pe copiii din triburi să supravieţuiască.

Oana Cerghit le predă limba engleză copiilor din triburile izolate din Sudul Africii. „Mi-am urmat visul. De când eram în liceu îmi doream ca într-o zi să ajung să fac aşa ceva. Să ajut oamenii, în mod dezinteresat. Ştiu că mulţi văd voluntariatul, în general, şi mai ales pe cel în zonele izolate, ca pe o pierdere de timp. Ştiu lucrul ăsta pentru că mi s-a spus în faţă că-mi pierd timpul sau că «ar trebui să-mi bag minţile în cap şi să-mi văd de viaţa mea». Asta e viaţa mea. Şi nu mă deranjează faptul că nu câştig nimic din asta. Sunt tânără şi plină de poftă de viaţă. Dacă nu-mi ajut semenii acum, atunci când? La 80 de ani?", îşi începe Oana povestea.

A doua casă

Oana a ajuns în Africa prin intermediul oraganizaţiei „Pilgrim Relief Society". „În 2009 am cunoscut un voluntar al organizaţiei. Atunci am auzit pentru prima dată despre bushmeni şi proiectul «Omatako», din Namibia. Aşa că am luat legătura cu cei care se ocupau de proiect, am stabilit detaliile şi uite-aşa m-am trezit în avionul spre Africa! Asta se întâmpla pe 29 octombrie 2009. Prima dată am stat din noiembrie până în aprilie, iar acum sunt aici din august şi stau până...nu ştiu până când", mărturiseşte Oana.

Pe lângă predarea limbii engleze, Oana se ocupă şi de treburi gospodăreşti, oferă primul ajutor, se ocupă de grădinărit şi ajută la tot ceea ce e nevoie. Practic, în Bushmanland, locul în care se defăşoară proiectul, oamenii trăiesc la limita subzistenţei. Singura lor sursă de venit este confecţionarea şi vinderea de suveniruri. Oamenii fac brăţări, coliere şi diferite jucării din coajă de ou de stuţ, seminţe sau lemn şi le vând vizitatorilor.

Prin proiectul Omatako, voluntarii încearcă să le ofere bushmenilor o şansă la educaţie. „Am început construcţia unei şcoli. Avem o gradină unde cultivăm tot felul de legume şi prin care, totodată, încercăm să-i ajutăm şi pe bushmeni, învăţându-i cum să cultive diferite legume, roşii, ardei, vinete, fasole, etc. De asemenea, pe viitor va exista şi o şcoală de meserii şi o clinică", spune Oana.

Click pe poze pentru a vedea cum decurge o zi din viaţa Oanei

Program de voluntar

La ora 6.00 Oana este în picioare pentru a ajuta la pregătirea mâncării. Zilnic, voluntarii trebuie să hrănească în jur de 40-50 de copii din satele din jur. Între timp, bushmenii vin „la spital", cum numesc ei micul ajutor medical pe care li-l oferă voluntarii, fără a avea medic sau asistentă în echipă. După-amiază, Oana începe cursurile într-o şcoală improvizată.

„Copiii sunt foarte mulţi, iar majoritatea nu ştiu să ţină nici măcar un creion în mână. Aşa că încercăm să-i pregătim pentru clasa I. Predăm engleza, matematica, religia şi ştiintele naturii", mai spune Oana.

În perioada aceasta, în Africa sunt temperaturi cu minus, iar voluntarii sunt nevoiţi să trăiască în corturi. Mai nou, echipa a deschis un atelier de croitorie, pentru a putea sa-i protejeze de frig pe copii. „Nu am croit în viaţa mea. A fost prima dată când am atins o maşină de cusut şi am fost uimită şi eu de lucrurile pe care le-am făcut", povesteşte Oana.

Un mod de viaţă

Pentru Oana, voluntariatual a ajuns să fie un mod de viaţă. „O asemenea experienţă te schimbă total. Văd viaţa altfel. Apreciez mult mai mult ceea ce am. Mi-am schimbat principiile. Am devenit o altă persoană, mai simplă", declară Oana.

De ce a preferat să fie voluntar în Africa şi nu în România? „ În România toată lumea poate fi voluntar la diferite organizaţii. Şi e uşor. Eşti acasă. Nu trebuie să pleci departe. Am considerat că pot fi de mai mare ajutor aici", îşi încheie Oana povestea.

Lobby pentru voluntariat

Oana Cerghit s-a născut în 9 septembrie 1986, la Făgăraş. A terminat Facultatea de Drept şi Sociologie la Universitatea „Transilvania" din Braşov şi masteratul de Gestiunea Campaniilor de Imagine, tot la Braşov. În timpul studiilor a mai fost plecată în Africa, în anul 2009. Oana mai are un frate şi spune că părinţii ei au susţinut-o chiar dacă le-a fost teamă să nu păţească ceva. Ce mesaj are Oana pentru tinerii de vârsta ei? „Încercaţi voluntariatul! Nu aveţi nimic de pierdut. Poate doar câteva luni sau un an din viaţa voastră. Însa garantez 100% că va schimba modul în care priviţi lumea".

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: