(E)moţiunea şi poporul

România este calamitată. Meteorologic şi politic. Canicula şi furtunile fac ravagii. Politicienii aşişderea. Mai ales că ei parcă trăiesc într-o lume paralelă. Întreg scandalul este jucat în jurul scăderii salariilor şi pensiilor.

Măsuri cu care nici Guvernul nu e în stare să garanteze că se ajunge pe linia de plutire. Nu se pune problema luării unor măsuri de relansare a economiei. Disperarea cea mai mare este de a face rost de bani, pentru a acoperi găurile negre din buget.

De cealaltă parte, opoziţia îşi încordează muşchii şi plânge cu lacrimi de crocodil ca să vadă poporul că suferă. Dar asta doar la televizor. Că şi unii, şi alţii, când e vorba de bunăstarea personală, uită de popor. Datoria poporului este să îl voteze pe el, parlamentarul, ca să aibă la dispoziţie „moca" secretară, consilier(i), şofer şi maşină. Salariile şi pensiile nesimţite sunt reduse doar pentru popor, că la nivelul şmecherilor din ministere nu este cazul. 

Singura miză a politicenilor la această oră este de a se menţine sau de a pune mâna pe putere, pentru că acelaşi lucru şi-l doresc cu toţii: să fie la „butoanele" de unde se toacă banul public. Doar de acolo pot să le facă  multaşteptatele „cadouri“ firmelor clientelare politic, care cotizează gros la bugetele personale şi ale partidului. Scandalul Ridzi, patinoarul de la Braşov, asfaltări „strategice" la preţuri duble sau triple faţă de restul Europei, biserici poleite cu aur, wc-uri şcolare la preţuri de case de vacanţă. Acestea sunt realităţile crizei la români. De aceea, întreg scandalul (e)moţiunii este doar joc de imagine, pentru că, vorba cântecului, pleacă-ai noştri, vin ai noştri, noi...