Braşov: Alexandru Muzicuş este lăutarul care descreţeşte frunţile

Este şeful orchestrei de la „Ceasu’ rău”. În fiecare seară este la program şi cântă orice îi ceri: de la romanţe foarte vechi, cântece de petrecere şi folclor, până la muzică din repertoriul internaţional.

PROFIL

Născut: 19 ianuarie 1949, Braşov
Educaţie: Conservatorul, neterminat
Profesie: Instrumentist
Familie: Căsătorit, un băiat şi şase nepoţi

În familia lui Alexandru Muzicuş, muzica este un stil de viaţă. Tatăl său, acum în vârstă de 83 de ani, a fost violinist şi concert-maestru la Filarmonica din Cluj. De la el a învăţat Alexandru tainele muzicii. Prima lui „dragoste” a fost pianul, dar după ce i-a descoperit toate tainele s-a apucat de acordeon, instrument cu care îi încântă pe toţi cei care vin să ia masa la „Ceasu’ rău”.

„Am fost şase copii acasă. Din nevoie m-am apucat de cântat pe la petreceri. Am câştigat primii mei bani din muzică foarte devreme, pe la 11-12 ani. Nu prea am avut copilărie, pentru că m-am consacrat în totalitate studiului muzicii, iar tatăl meu m-a ţinut din scurt, dar mi-a prins foarte bine”, îşi aminteşte Muzicuş.

Nu ştie dacă a avut un nume predestinat sau nu, dar acum se mândreşte cu 40 de ani carieră, ca muzicant ambulant. „Am lucrat ani buni în străinătate, la negru, pe Coasta de Azur, la Nice. Pe vremea aceea cântam la pian. În rest, am cântat la atâtea petreceri, că nici nu mai ţin minte”, spune bărbatul.

Cântă orice

Alexandru Muzicuş cântă orice îi ceri. Are un repertoriu  vast de melodii foarte vechi, romanţe, folclor, muzică lăutărească, dar şi caffe concert, adică muzică celebră, pe care o interpretează cu cea mai mare uşurinţă. „Ştiu să cânt tangouri celebre, muzică din repertoriul internaţional şi naţional, din Italia, Franţa, Israel, Ungaria. Gust din toate genurile de muzică”, mărturiseşte Muzicuş.

S-a lăsat de facultate ca să se însoare

Lăutarul a făcut şi câtiva ani de Conservator la Cluj, dar s-a îndrăgostit lulea şi a intrat în săptămâna oarbă. A renunţat imediat la studii şi s-a căsătorit cu aleasa inimii. De fapt, ce nevoie avea de studii dacă talentul lui era înnăscut şi putea foarte uşor să-şi câştige existenţa? Acum are o carieră de 40 de ani de instrumentist de restaurant şi nu regretă nicio secundă drumul pe care l-a ales. A lucrat ani în şir la restaurante din Poiana Braşov, precum  Şura Dacilor, Coliba Haiducilor, Vânătorul, dar a mers peste tot unde a fost solicitat. „Îmi amintesc acele vremuri ca pe cele mai frumoase din tinereţea mea. Lumea era atât de simplă, oamenii atât de sinceri, adevăraţii oameni. Din păcate, generaţiile care au venit după se deosebesc foarte mult de ceea ce a fost”, spune nostalgic bărbatul. 

Împacă etniile

Despre braşoveni, Alexandru Muzicuş spune că e greu să-i împaci la capitolul muzică. Şi asta pentru că, spune artistul, „avem de-a face cu un oraş cosmopoilit, în care convieţuiesc mai multe etnii. Am învăţat să-mi adaptez stilul la dorinţele oamenilor pe care i-am cunoscut. Am cântat şi pentru turiştii veniţi în Braşov din toate colţurile lumii, dar şi pentru braşoveni”, spune bărbatul. Cele mai solicitate melodii sunt cele din folclor, dar şi romanţele, pe care le preferă doar cunoscătorii. La toamnă, Muzicuş se pregăteşte să-şi lanseze trei CD-uri. Primul este realizat în colaborare cu orchestra Teatrului Muzical din Budapesta şi este dedicat românilor din străinătate.


Întrebări şi răspunsuri

Cu ce vă mândriţi cel mai mult?

A.M.: Cel mai mult mă mândresc cu familia mea. Am o soţie ideală cu care m-am înţeles perfect pe parcursul a 40 de ani de căsnicie. Evident că de-a lungul anilor au fost şi neînţelegeri, dar am trecut împreună peste ele.

Primiţi bacşiş de la cei cărora le cântaţi?

A.M. : Meseria noastră este de muzicanţi ambulanţi. Cântând la masa clientului, desigur că cei care ne solicită o piesă sau mai multe ne lasă un stimulent, dar nu foarte mare. În ultima vreme clienţii se uită bine la bani, având în vedere criza economică.

Ce-i place

„Îmi place să fiu veşnic aranjat. După ce mă bărbieresc, îmi place să mă dau cu loţiune şi nu-mi lipseşte niciodată antiperspirantul. Îmi plac foarte mult costumele populare din anumite zone, papioanele şi tablourile”, mărturiseşte artistul.

Ce nu-i place

„Nu-mi place deloc tânăra generaţie. Nu-mi place felul în care se îmbracă tinerii şi nici frizurile pe care şi le fac. Nu vreau să fiu critic, dar asta e părerea mea”, declară Alexandru Muzicuş.